Urmărește A1 pe DiscoverÎn luna august, reprezentanții Muzeului Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu au anunțat o descoperire arheologică interesantă, în curtea Bisericii Mavrogheni. În curtea Bisericii Izvorul Tămăduirii „Mavrogheni” a fost descoperit un sicriu vechi din zinc, care a atras interesul cercetătorilor. Pe pagina de Facebook a Muzeului Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu au fost publicate imagini și informații referitoare la descoperirea care a avut loc în această primăvară și care a fost examinată până recent. Acum, cercetătorii au dezvăluit ce se afla în sicriu și anume osemintele unei tinere de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Reprezentanții Muzeului au publicat imagini cu: Detalii cu ornamentele ce împodobeau sicriul, deschiderea sicriului în laboratorul de restaurare de la Muzeul Olteniei Craiova, detaliu cu flori descoperite între cele două capace ale sicriului, inelele și peruca cu pieptenele și agrafele de prindere, scheletul în laborator, pregătit pentru analiza antropologică, urme ale sinuzitei prezente pe oasele nazale, o parte din segmentele scheletice afectate de tuberculoză.
Povestea impresionantă descoperită de Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu: „La mijlocul secolului al XIX-lea, o tragedie lovea o familie din București”
„La mijlocul secolului al XIX-lea, o tragedie a lovit viața unei familii bucureștene, umbrind în veșnicie fericirea de odinioară. Viața fiicei lor iubite, abia trecută de nouăsprezece ani, s-a stins încet sub povara necruțătoare a tuberculozei. De parcă nu ar fi fost de ajuns, ea a suferit și de o sinuzită cronică, care i-a grabit decesul.
Ziua în care au depus-o pentru odihna veșnică în curtea Bisericii Mavrogheni a fost cu siguranță foarte îndurerată, iar sicriul, o operă de artă, mărturiseste despre suferința lor. Detaliile fin lucrate oferă o poveste tăcută prin cei patru îngeri care pazesc simbolic colțurile sicriului, având aripi ușor dechise, delicat prelucrate. Prezența lor parcă oferind protecție trupului chinuit de boală. De-a lungul laturilor sicriului, motive florale se împletesc cu simbolul cel mai întâlnit al morții, craniul, un memento al fragilității vieții.
Dar acest sicriu ascundea o mărturie a dragostei nesfârșite. Sub capacul exterior, a fost gasit un al doilea capac din zinc, mult mai personal. În zona unde odihnea capul, o mică fereastră fusese decupată, un ultim, sfâșietor rămas-bun pentru cei care o iubiseră atat de mult. Între aceste două capace, familia îndurerată presărase flori, foarte posibil roze, ofrande tandre, pentru a o însoți în ultima călătorie, pentru a o înconjura încă o dată de frumusețe.
Când capacul interior a fost ridicat, rămășițele tinerei fete erau învăluite cu grijă într-un giulgiu negru. Țesătura îi îmbraca osemintele fragile de parcă ar fi încercat să o protejeze de intunericul mormântului. La picioarele ei se afla așezată o perucă din păr natural. În viață, o purtase cu eleganță, prinsă cu un pieptene și agrafe, dupa obiceiul vremii, creând coafuri care reflectau grația și farmecul tinereții ei.
Mâinile purtau încă urmele unei vieți care odinioară pulsa cu căldură și vitalitate. Pe un deget strălucea timid un inel de aur, împodobit cu o cruce încrustată cu mici diamante, iar pe altul, un inel simplu din bronz. Aceste semne ale existenței sale, purtate cu ea în necunoscut, încă mai spun povești despre iubire, credință și dorinte. Au fost cele din urmă mărturii ale unei vieți pe care, părinții ei au ales să o însoțească în cea din urmă călătorie”, este povestea publicată de Dr. Diana Sonu, & echipa MMB.
