Cum am reusit sa inecam sturionul...

Sturionul e batran. Bate-n 200 de milioane de ani, vreme in care pe Pamant se distrau dinozaurii. Traiesc doar in emisfera nordica si, ca si cum asta n-ar fi de ajuns, numai prin Marea Neagra, Marea Caspica si, rareori, prin vestul Europei. Cega, morunul, nisterul si pastruga le formeaza familia.

Povesteste un iranian. "La noi, exista chiar spitale speciale pentru ei! Ii lasam sa creasca, ii tragem pe mal, le scoatem icrele, uneori si chiar 20-30 de kilograme. Totul se face minutios, cu grija. Pestele e asistat non stop. Apoi, e inregistrat, i se da drumul in apa. E monitorizat, ca nu cumva sa fie pescuit anul urmator. Unii zic ca industria asta e a doua in Iran". Logic! Despre femelele de sturion mature se spune ca ar ajunge si la un milion de euro per exemplar. Kilogramul de icre negre de calitate, originale, nu facatura, se vinde cu 6.000 de euro.

Acum vreo sase primaveri, Romania si-a dat seama ca treaba e nasoala cu sturionii la noi. Ca trebuie facut ceva. O conservare, o populare. Ceva. S-a trecut la treaba. De la buget s-a primit un milion de euro. Pe an. Dunarea (sturionii traiesc in apele marine dar, pentru depunerea icrelor, migreaza sute sau chiar mii de kilometri pe cursul raurilor care se varsa in mare) a fost repopulata cu 400.000 de puieti. Patru sute de mii. Toti au fost lansati la apa in decembrie. Toti au murit! T-O-T-I!

In 2010, Valeriu Tabara, ministrul de atunci al Agriculturii, a pus frana proiectului pe motiv ca fondurile folosite ar fi fost obtinute cu un doar dubios, incomplet. "Sumele veneau la intamplare si, tot la inamplare, ajungeau la divesri indivizi. Concret, de fondurile acestea beneficiau numai anumite persoane", a spus Tabara.

"Popularea ar fi trebuit facuta toamna, cand vremea o permite si cand exista hrana", afirma specialistii. In ultima vreme, cativa investitori, cateva firme, au mai lansat la apa un sturion, poate doi. Dar Dunarea-i mare...