Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleFuneraliile Reginei Ana aduc aminte de cele ale unei suverane simbol. Regina Maria a fost, fără îndoială, cea mai iubita regina a României. S-a stins la 18 iulie 1938 după o lungă suferinţa. Diagnosticul fusese crunt: cancer la ficat, aşa că tot ce şi-a mai putut dori a fost să moară acasă, nu printre străini. Avea 62 de ani şi lăsa în urmă o viaţă de poveste şi o ţară îndurerată…
Vara lui 1938 a fost una grea pentru Casa Regală a României. De multă vreme retrasă la Balcic, pe malul Mării Negreu, Regina Maria nu prea mai apărea la ceremonii. Din ce în ce mai slăbită, s-a internat în Germania, la celebra clinică din Dresda, însă era prea târziu…
La începutul lunii iulie, Carol s-a întâlnit cu doctorii apropiaţi casei regale, Mamulea şi Hortolomei. Boala reginei Maria era incurabilă: cancer la ficat. O scrisoare a reginei trimsia de la Dresda l-a înştiinţat pe Carol că vrea să revină în ţară. Nu voia să moară printre străini, ci printre românii pe care i-a îndrăgit atât de mult.
În gara Sinaia, o aşteptau regele Carol, însoţit de fiul lui, nepotul Mariei, Mihai. A fost dusă la Pelişor, unde îi plăcea să stea şi unde îşi trăise viaţa alături de Ferdinand. Chiar în noaptea de după sosire, a avut o hemoragie puternică. Asta avea să o ucidă… A apucat, însă, să o mai vadă o dată pe Elisabeta. Era 18 iulie 1938.
La 17:58, regina se stinge la 62 de ani. Dorinţa ei a fost să fie înmormântata la Curtea de Argeş, lângă regele Ferdinand. Trupul ei a fost expus la Peleş, unde lumea a venit s-o vadă pentru ultima dată.
“Sfârșitul său a avut un ecou dureros în întreaga țară. Dintre toți membrii familiei regale, ea era de departe cea mai iubită. Când apărea în public era întâmpinată cu interminabile ovații, de o sinceritate emoționantă. Era pentru toți obiectul unei profunde venerații. La aflarea veștii morții sale numeroși români au avut sentimentul că apusese mare parte din forța spirituală a țării lor”, scria francezul Henri Prost.
REGINA ÎMBRĂCATĂ ÎN ALB…
Regina, la dorinţa ei, nu a fost îmbrăcată în negru, ci cu o roche simplă de culoare albă. Asta a fost marţi. Miercuri au început să vină oaspeţii din străinătate ca să îi aducă ultimul omagiu. Printre ei şi prinţul Nicolae. Au venit mulţi membri ai familiilor regale din Europa, ai familiilor nobiliare, diplomaţi de rang înalt politicieni, miniştri.
Pe 21 iulie, dimineaţa, sicriul a fost dus la gara Sinaia. Era urmat de cortegiul funerar unde se găseau regele Carol, Mihai, a Elisabeta, Ileana, Nicolae, oaspeţii străini. Şi mulţi oameni simpli veniţi s-o conducă pe ultimul drum.
În ultimul număr din luna iulie 1938, săptămânalul Realitatea Ilustrată dedica numeroase pagini imaginilor de la funeraliile Reginei Maria. Pe prima pagină, publicația titra: „Ultimul drum al Marei Regine”.
În sunetul clopotelor, în durerea copleșitoare a întregului popor care a iubit-O și care nu O va uita niciodată, Marea, Sfânta Regină Maria, a făcut ultimul drum, în eternitate.
Întovărășită de lacrimile și de durerea întregului popor, marea Regină Maria a făcut ultimul ei drum, prin locurile care i-au fost atât de dragi.”
