Este asa de cand se stie. S-a nascut fara maini si fara piciorul drept. Scoala nu a facut si nici insurat n-a fost vreodata. Si-a inghitit lacrimile cand satenii il strigau in fel si chip. Cat i-a trait mama, si-a gasit linistea in ochii ei. Cand a pierdut-o, insa, a invatat ca doar singur se poate salva.
Ca sa mai castige un ban, nea Ion a facut carausie in satele vecine. Si-a inhamat singur calul la caruta si a carat lemne din padure. Acum, insa, puterile i-au slabit si i-ar prinde bine un ajutor in gospodarie. Pentru nea Ion, calul din ograda ii tine loc de picioare. Drumurile pe care n-ar reusi sa le faca singur, le bate cu ajutorul lui. Asa ajunge sa-si ia paine de la magazinul din sat.
Suflet mare, Ion Benim are grija si de o matusa nevazatoare, de 72 de ani. Numai el stie cat munceste ca sa hraneasca doua guri. Ii lipsesc multe, dar nu-si doreste ceea ce nu poate avea. Nu a cersit niciodata, desii unii i-au spus, mai in gluma, mai in serios, ca ar castiga bani frumosi din handicapul sau.
S-a impacat cu gandul ca Dumnezeu l-a lasat "neterminat" si i-a pus in spate o cruce mai grea decat a altora. O duce drept, cinstit, aratand lumii ca nimeni nu-i poate cumpara demnitatea. Zambeste amar cand oamenii ii spun jumatate de om. Nu are resentimente si dovedeste oricui ca are suflet cat pentru un om si jumatate.
