Liviu Mihaiu:
● Cand ati fost numit Guvernator al Deltei... ?
● Catavencu era un ziar rau. Din pacate rautatea contamineaza, daca nu porti costumul pe tine. Am hotarat sa-mi public jurnalul de guvernator in Catavencu. Era o chestie inedita in presa romana. Un jurnalist dinlauntrul puterii raporteaza saptamanal. Mi-a fost scos noaptea din paginile saptamanalului la care scriam de 19 ani. Atunci m-am decis sa plec. Am incercat sa-l public la Evenimentul Zilei. Nici acolo nu am reusit. Si probabil ca daca incercam si la Jurnalul National, nici aici nu reuseam. Si stiti de ce? Pentru ca si gazetarii romani sunt romani de prea multa vreme: de 2000 de ani! Daca l-as da in strainatate, in mod sigur va avea succes! Acum inteleg ce cauta Caragiale la Berlin...
● Ce explicatie v-au dat?
● Mi s-a oferit o lectie de oportunitate si inalta tinuta morala ca pretext: eu eram atunci functionar public si ca asta e incompatibil cu publicarea unui text din partea mea, ceea ce mi s-a parut o explicatie insuficienta, ca sa folosesc un eufemism, pentru ca era doar o minciunica. Sunt pline ziarele de editoriale ale inaltilor functionari publici...
● Cand ati vandut ziarul de ce nu v-ati opus?
● Noi am vandut un trust de presa. A fost o decizie democratica si consemnata a Senatului votata in doua randuri cu sapte la doi. Cei doi impotriva au fost Mircea Toma si cu mine.
● Cum vedeti ruptura de la Catavencu, de pe margine?
● Ca implinirea unei predictii facute in '95, in pagina de garda a primului almanah Catavencu. Scriam acolo: Catavencu este un fenomen asemanator Beatles-ului si care, ca orice fenomen, se va duce dracului intr-o zi... din cauza de Yoko sau Loco, inca se cerceteaza. A tinut pana cand a intrat intr-o corporatie de presa... Pentru presa de elita, corporatiile de facut bani sunt toxice. Iar calitatea unui trust tine de calitatea proprietarului acelui trust.
● Daca acum faceati parte din echipa Catavencu, ramaneati sau plecati?
● Ca sa-l parafrazez pe Creanga: din moment ce nu m-am intors, pesemne c-am si plecat.
● Ati simtit vreodata pe propria piele presiunea editoriala sau cenzura in trustul Realitatea-Catavencu?
Continuarea articolului, in Jurnalul National
