Am putea spune că ne aflăm în Valea Seacă din nuvela lui Slavici sau că tanti Ioana este soacra lui Ghiţă, din Moara cu Noroc. Dar nu. Este povestea reală de viaţă a doi soţi din satul Crângeni, comuna Nămoloasa. Cei doi au păşit pe aceste meleaguri în urmă cu două decenii, când acolo mai locuiau aproape 20 de familii.
Oamenii rămaşi s-au stins, rând pe rând, şi - odată cu ei - şi imaginea satului înfloritor de altădată. Au rămas Tanti Ioana şi nenea Titi. Care nu au renunţat la casa lor, nici în cele mai grele momente.
Au ajuns treptat la o gospodărie bogată, cu zeci de animale, care le bucură curtea zi de zi. Şi, deşi sunt izolaţi de lume, soţii Dragotă nu au parte de plictiseală. Ziua lor începe dis-de-dimineaţă, la ora şase.
Nenea Titi ne explică cu greu tot ce face zi de zi în gospodărie. În urmă cu aproape 40 de ani o inflamaţie a laringelui l-a lăsat fără voce. De atunci, tanti Ioana i-a fost principalul sprijin.
Pustietatea i-a unit şi mai mult pe cei doi bătrâni. Casa lor este ultima pată de culoare în satul Crângeni. O dată la ceva timp, primarul comunei Nămoloasa vine personal şi le aduce ce mai au nevoie.
Cel mai apropiat centru alimentar se află la circa cinci kilometri de casa soţilor Dragotă. Însă bătrânii nu se plâng. Spun că au tot ce le trebuie în propria gospodărie.
