Urmărește A1 pe Discover Mama Alexandrei Matache, tânăra care a murit în urma incendiului din Clubul Colectiv, îşi plânge fata cu lacrimi amare. Femeia spune că nimic nu mai este la fel și că pentru ea totul s-a sfârșit.
Prezentă în platoul emisiunii "Agentul VIP", Cristina Matache a povestit cu o tristețe sfâșietoare cum i-au fost zilele de când "puiul ei cu suflet mare" a trecut în lumea celor drepți.
Mărturii cutremurătoare, după ceea ce a trăit în Colectiv: "Prietenul meu a explodat din cap până la brâu"
"Nu putem sta nici acasă, nici pe stradă. Astăzi ne-am trezit pe la Universitate şi umblam fără căpătâi, ca nişte maşini. Nu mai avem nimic. Aş dori ca şi ceilalţi părinţi care trec prin suferinţa asta să fim uniţi şi să luptăm să se facă dreptate pentru copiii noştri care aveau viitorul în faţă şi dintr-odată s-a sfârşit totul. (...) Duminică noaptea nu am visat-o, chiar a venit. I-am simţit respiraţia, sufletul... Am vorbit şi cu Părintele Augustin să ne mai explice anumite lucruri. A venit, s-a uitat la mine, a zâmbit şi a plecat. Am visat-o şi alaltăieri seară şi ştia tot. A vorbit cu mine, era aşa zâmbitoare cum era ea de obicei. Am vorbit cu părintele şi a zis că este într-un loc mai bun dacă ea este aşa zâmbitoare. Era un copil foarte cuminte. Un sufleţel... Nu ne-a supărat cu nimic în 26 de ani. Iubea foarte mult oamenii. Câteodată mă gândesc că ea iubea oamenii foarte mult şi oamenii au distrus-o. N-a putut să iasă ea de acolo... Nici nu vrem să ne gândim la suferinţa ei, pentru că ea era o fetiţă foarte delicată. Sunt momente în care îmi vine să urlu! Şi sunt foarte supărată, am şi o revoltă în mine, dar trebuie câteodată să te abţii. Nu trebuia să se întâmple asta. Trebuiau să facă câteva lucruri, o uşă, câteva instinctoare, nu ştiu de ce au acoperit geamurile că am înţeles că mai erau vreo şase geamuri. Oamenii se gândesc numai la bani, ei nu s-au gândit la sufletele astea nevinovate care au fost distruse. E ceva despre care o să mă întreb tot timpul <<de ce>>. Câte zile oi mai avea vreau să lupt pentru ea. Am rămas numai noi doi, un căţel şi o pisicuţă paralizată - asta mai este familia noastră acum" .
