De cand este consilierul primului ministru, viata lui Damian Draghici se imparte in scurtul timp pe care-l sta acasa si deplasarile in teritoriu. Acolo unde oamenii au cu adevarat nevoie de el.
A lasat faima si muzica pentru a se implica si a da inapoi, macar o mica parte din ce a primit de la comunitatea de rromi. E unul dintre putinii care se lupta pentru ei. Sa fie educati, sa se integreze, sa fie ajutati.
Nu ii intelege pe cei care iau tara la pas, incercand sa vanda ceaunele si oalele facute ca pe vremea strabunicilor. Dar nici nu-i condamna. Sunt victimele aceleiasi lipse de interes. Incepand de la oamenii de rand si terminandu-se la autoritati.
Tiganii l-au intampinat ca pe un voievod. Cu taraful. Nu si-a permis sa zaboveasca in fata lor, oricat de drag i-ar fi sunetul cald al tambalului. Chiar si aici, unde nu exista discriminare sau segregare etnica, sunt probleme cu duiumul. Si singure nu se rezolva. Oricat de mult ne-am dori asta.
