În România, îl ştim de Constantin Humis. Grecii ţi-ar spune că n-au auzit în veci de numele ăsta. Ei îl ştiu de Kostas Choumis, fotbalistul născut la Pireu, care s-a format la Ethnikos, dar a simţit jocul adevărat pe plaiuri mioritice.
Trei ani de goluri pe bandă în Grecia
Humis era atacant. Cel mai mare al anilor '30, zic unii. În 1933, a lăsat mocirla jocurilor de copii şi a trecut la seniori. Primul sezon a fost mai greu, dar aşa se întâmplă la debut. Îşi va lua revanşa în al doilea, atunci când în 10 partide avea să puncteze de 15 ori!!! Totuşi, nu putea părăsi ţara natală fără să fie "uns" golgeter. Al treilea an de profesionist la Ethnikos îl prinde tot cu "simţ" în faţa porţii. 12 goluri în 14 meciuri şi e primul în ierarhia reuşitelor.
În naţionala Greciei prinde nouă partide şi reuşeşte sapte goluri. Două dintre ele, în poarta României. Dar parcă sună frumos numele ăsta de ţară, iar oferta celor de la Venus nu e rea deloc. Îşi dă acordul şi vine la Bucureşti.
Primul marcator al unei echipe din România în cupele europene
În 1937, la primul tur al Cupei "Mitropa", Venus dădea piept cu ungurii de la Ujpest. S-a terminat 6-4 pentru vizitatori, dar gustul "trist" al eşecului avea să fie îndulcit cu golul lui Costică, devenit astfel primul fotbalist care punctează pentru o echipă românească în confruntările europene.
De trei ori campion al ţării, Humis avea să îmbrace şi tricoul României. A strâns doar două prezenţe, în '41 şi '43, ambele în faţa Slovaciei. La partida de debut, avea să şi înscrie, iar ai noştri câştigau cu 3-2.
Anul 1947 aduce despărţirea de Venus. Istoria reţinea 11 sezoane, iar Humis, la 34 de ani, simţea nevoie de-o nouă provocare. Prinde a semna cu Karres Mediaş şi ITA.
După 14 ani de România, se întoarce la linia de start, pentru finiş. Revine în Grecia şi stă până în 1981, când, la 67 de ani, îşi încheie ultimul contract. Cel cu viaţa.
