Mircea Badea, dezvăluire neașteptată despre depresie: „În opinia mea? Absolut că am. Și cred că una severă”

Urmărește A1 pe Discover

Mircea Badea a fost intrigat recent de anumite clipuri video pe care le-a descoperit în mediul online cu privire la depresie și tratamentele pentru această afecțiune. Acesta a ținut să evidențieze cât de diferite sunt opiniile „specialiștilor” din mediul online, dar și cât de atenți ar trebui să fim atunci când alegem să ne încredem în sfaturile unor influenceri de pe internet.

În contextul descoperirii unor afirmații surprinzătoare, cunoscutul și reputatul om de televiziune și-a deschis inima și a recunoscut faptul că și el suferă „de o formă severă” de depresie”. Afirmația este una ce i-a luat pe mulți prin surprindere, căci Mircea Badea nu a vorbit în multe ocazii despre aceste detalii atât de personale.Descoperă în rândurile de mai jos mai multe detalii despre acest subiect.

Mircea Badea a făcut o dezvăluire neașteptată despre depresie: „În opinia mea? Absolut că am. Și cred că una severă”

Este cunoscut deja faptul că Mircea Badea este un jurnalist ce se informează în mod constant cu privire la noutățile din presă și din mediul online. Recent, acesta și-a luat prin surprindere urmăritorii atunci când a ales să își deschidă inima și să facă o confesiune complet neașteptată despre el. Cunoscutul om de televiziune a declarat că suferă de depresie și crede că este vorba chiar despre „o formă severă”.

Citește și: Un cioban din Vaslui a rupt firele dintr-o dronă cu explozibil. Mircea Badea, comentariu savuros: „Ce război hibrid, prietene?”

Aceasta mărturisire vine în contextul în care Mircea Badea a fost intrigat recent de anumite clipuri video pe care le-a descoperit în mediul online cu privire la depresie și tratamentele pentru această afecțiune, recomandate de diferiți influenceri.

„Am depresie? În opinia mea, nemedicală? Sigur. Absolut că am. Absolut că am. Și cred că una severă. Absolut că da. Aș putea, deci, să știu câte ceva despre depresie, pentru că am încercat-o? Sigur că da.

Ca să fac o paranteză mică, foarte interesant de citit, Camus are o întreagă teorie a absurdului. Sisif… La mine, sigur că aș fi tentat. Absolut că aș fi tentat, când mă trezesc în unele zile, să rămân așa, uitându-mă în tavan și să nu zic nimic și să mă uit în tavan așa toată ziua. E o tentație mare. Am săptămânal zile.

Cu toate astea, nu mă interesează foarte mult ce simt. Toată această discuție despre depresie… Părerea mea că nu există? Absolut că există și este infinit mai complexă decât tot ce spun eu. Sigur că e infinit mai complicată de atât și de aia ne spune și domnișoara sau doamna student că încă nu s-a înțeles foarte bine nici ce e, nici cum apare, nici cum se previne și nici cum se vindecă, de fapt.

Dar este. Și asta vă spun eu, unul care o experimentează, în opinia mea. Chiar o experimentez de foarte mulți ani. Este foarte complicată. Atunci, sigur că nu există o rețetă. Dar nici nu mă preocup foarte mult cu asta. Adică aleg să ignor ceea ce simt.

De ce a devenit atât de important ceea ce simt? De ce? Pentru cine contează ce simt eu? Pentru nimeni. În mod realist, pentru nimeni. Și atunci de ce să mă intereseze pe mine ce simt eu? De când trebuie să mă ocup eu, la modul obsesiv-compulsiv, cu ceea ce simt? «Dar, măi, cum mă simt?» Cui îi pasă? Cui îi pasă?

Și atunci de ce mi-ar trebui mie să stau să reflectez la cum mă simt sau să fac lucrurile pe care le am de făcut? Eu aleg să fac lucrurile pe care le am de făcut. Am multă treabă pe care o realizez, o îndeplinesc cât de bine pot, indiferent de cum mă simt.

Știți: «Astăzi nu m-am simțit bine». Nu te-ai simțit bine astăzi, dar e OK. Poate fi OK. Pentru mine, nu. În sensul în care nu mă interesează cum mă simt.

Și toată discuția asta despre depresie, care e o discuție absolut legitimă din toate punctele de vedere, inclusiv medical, tinde să devină advertising, adică reclamă la depresie. Pe sistemul: «Și tu ești depresiv, dar și tu ești depresiv, dar poate toți suntem depresivi și poate că ar trebui să fim depresivi». Și ne ocupăm atât de mult cu ceea ce simțim. Dar nu are nicio importanță ceea ce simțim. Are importanță ceea ce facem, indiferent de ceea ce simțim”, a fost o parte din mesajul transmis de Mircea Badea în cadrul unui clip video publicat pe canalul său oficial de YouTube.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

„Stai și te întrebi: ce se întâmplă? Sigur că poate fi și presiune, poate stigmatul. Trebuie să plătesc în fiecare zi. Trebuie să plătesc pentru familie, trebuie să plătesc pentru serviciu, trebuie să plătesc. Viața mea este o viață de plătitor, decisiv. Urc în fiecare zi un bolovan în deal, indiferent de cum mă simt.

De ce trebuie să fie atât de important pentru mine stigmatul? De ce trebuie să mă, știu eu, paralizeze nu știu ce opinii sau nu știu ce sfaturi sau nu știu… Indiferent de ele, eu, dacă am ceva de făcut, și întotdeauna am ceva de făcut, fac ce am de făcut, indiferent de cum mă simt.

Acum, asta cu «e vina ta că ești depresat», și nu mă refer la doamne, nici la doamna, este opinia mea. Deși poate părea nebunesc, e în regulă, n-am nicio problemă cu asta. Poate că e sănătos sau rentabil. De fapt, nu știu «sănătos», că vedeți, vin tot felul de doctori, de studenți, de specialiști, care au hârtii, care au diplome, care… foarte bine. Nu aș mai folosi termenul «sănătos».

Poate că e mai rentabil să consider că, în multe situații, ești de vină. Tu, bărbat, că ești de vină cam în toate. Pentru că astfel măcar ai iluzia controlului unei situații.

Dacă acum, nu știu, vine o dronă la terasa unde sunt și-mi vine o dronă de la Cluj și îmi cade în cap și mă omoară, eu consider că e vina mea. Sigur că este stupid. Chiar și așa, sigur că e stupid. N-am nicio vină, că stau pe terasă, vine o dronă, ce vină am?

Dacă eu consider că totuși e vina mea, că eu sunt pe o terasă și nu sunt totuși atent deloc în jur, că n-are ce să mi se întâmple, sau că… [neclar], și consider că e vina mea, măcar am iluzia că am control asupra situației.

E vina mea. E vina mea pentru orice mi se întâmplă. Sau e meritul meu dacă mi se întâmplă ceva. E meritul meu. Dacă mi se întâmplă ceva, e vina mea.

Dacă voi considera asta non-stop, automat, inconștient, dar eficient, devin mult mai atent. Devin mult mai vigilent și mult mai implicat în propria mea viață. Devin mai puțin fatalist, stăpânit de vremi și cumva submisiv, supus unor fatalități.

Consider că, din punct de vedere practic, această mentalitate, care sigur că poate părea nebunească, cred că poate avea rezultate practice și cred că poate fi rentabilă.

Asta nu v-o las ca pe un sfat, că nu îmi permit să dau sfaturi nimănui. Vă spuneam doar o considerație personală, de când am început să facem filmul ăsta. Hai să vedem și finalul”, a mai zis Mircea Badea.