Virgil și Vișinel Bălan provin dintr-o familie modestă cu treisprezece copii, dar au fost ,,smulși din brațele părinților” și încredințați unui centru de plasament încă de la o vârstă fragedă.
Copilăria celor doi a fost o încercare continuă, căci despărțirea de părinți i-a marcat profund, iar lipsa unui cămin nu a făcut decât să îi debusoleze și mai mult. Fratele mai mic, Vișinel, povestește cum într-una din zile, doi soldați l-au luat din leagănul din Onești și l-au dus într-o călătorie fără să îi explice prea multe.
Erau frații săi, ce plănuiseră prima întâlnire cu mama biologică, însă momentul nu l-a emoționat, ci l-a derutat: ,,ea plângea și mă strângea în brate, iar eu stăteam ca un stâlp, nu simțeam nimic.”. Frații Bălan au trăit lucruri de neimaginat, dar au continuat să viseze și nu au renunțat la educație, știind că doar prin studiu pot ajunge oameni de succes. Crescuți la casa de copii, au ajuns astăzi să ocupe funcții în Cabinetul Parlamentar și Camera Deputațitor, sau să ghideze activitatea Direcției Generale De Asistență Socială Și Protecția Copilului.
