"Ma scol in fiecare dimineata cu gandul ca azi mi se poate intampla o minune. Imi place sa traiesc tumultuos si am norocul sa fac numai ceea ce imi place: «Fa ceea ce iti place si nu vei mai trudi niciodata», spunea George Enescu. Nu am impresia ca ceva ma chinuie, ma oboseste sau ma consuma.
DIN HAOS SI DEZASTRE SE NASTE O NOUA LUME
Inteleg ca traim o perioada de viata neordonata si nedisciplinata, dar din haos si dezastre se naste o noua lume, asa ca cine stie martorii cui suntem, desi e trist cu atatia oameni nedrepti si atatea legi nedrepte, dar suntem copiii lui Dumnezeu fiecare dintre noi.
Iluministii credeau ca «fericirea» este principala obsesie umana, eu asa m-am nascut, cu vocatia fericirii, oriunde sunt, orice mi se intampla fericirea nu pleaca din inima mea. Cand cer ajutor lui Dumnezeu postesc si incerc sa fiu cuminte si cu minte si iubesc. dupa aceea o lunga perioada devin invincibila.
ARTA ESTE LA FEL DE NECESARA CA PAINEA
Imi plac multe lucruri: primavara, florile de liliac, muzica, muzica, muzica ce-ti recupereaza fiinta din primejdii, nepasare, frica, lene, apatie, moartea sufletului. Oamenii trebuie sa-nteleaga ca arta este la fel de necesara ca painea si ca ei sunt singurele fiinte care stiu s-o creeze, si atunci vor fi mai impliniti si mai fericiti. Iubesc muzica, dar cu patima, muzica poate forma caracterul, constiinta, creativitatea.
Viata este o calatorie fascinanta si tot ce intalnesti pe drum nu este intamplator, te formeaza si te schimba. Omul este programat sa fie castigator, alergator, invingator. Problema e ca nu stii sa crezi - spun indienii-americani.
INIMA E CEA CARE MA CONDUCE
La mine totul este in exces, de aici si marile greseli si marile dureri.
Dar tot gandesc in fiecare dimineata ca poate sunt un talent cu posibilitati nestiute si stiu sigur ca pe mine inima e cea care ma conduce, deci si greselile trebuie sa le trec. Nimic nu e intamplator.
Una dintre patimile mele este lectura «acest viciu nepedepsit» - Valery Larbaud. Ma simt uneori «mielul in jungla de asfalt» si atunci caut oameni, comunicarea e medicamentul. Dar poate ca am capacitatea de a trai la limita, de aceea sunt mereu tulburata. Iubesc oamenii. Nu e o sintagma fariseica. Pe oameni ii iubesti si pentru ca asa este programat. Iubesc meseria mea. Cu o dragoste fierbinte.
Actoria este o meserie uimitoare si premiul senzational este ca ai acces la ea cu ajutorul talentului. Mai mult sau mai putin stimulii mei interni imi directioneaza comportamentul. Banii nu ma iubesc, nici eu pe ei.
De ziua mea imi doresc un proiect pentru salvarea padurilor, un proiect pentru salvarea Bucurestiului, care aproape nu mai e, sa fie fericita Diana - fiica mea - si sanatoasa, si implinita, sa fiu sanatoasa, sa ma sune Radu Afrim si Luca si sa nu-mi pierd acea inocenta minunata de la 14 ani."
Sursa: jurnalul.ro
Sursa foto: Jurnalul National
“Fantoma, dragostea mea!”, asta seara la teatrul Metropolis din Bucuresti... Ada Hausvater, declarata "Omul zilei" de Jurnalul National...
