"Iubesc cu disperare teatrul..."
"La 20 de ani eram in armata si rasfoiam almanahul «Cinema», citeam interviurile cu tinerii care luasera examenul de admitere la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, sectia Regie. Atunci nu ma aflam printre ei si sufeream. Iubeam cu disperare teatrul si visam ca odata va veni si vremea mea. Scriam poezii, dar nu convingeam pe nimeni, nici macar pe redactorii responsabili cu rubrica dedicata cititorilor.
La 30 de ani am castigat primul (si ultimul) premiu pentru poezie, premiul revistei Tribuna. A venit insa prea tarziu, pentru ca, tot atunci, am fost admis la Academia de Teatru si Film, Facultatea de Teatru, sectia Regie. Eram in culmea fericirii, iubeam cu disperare teatrul si visul meu s-a implinit. Am avut totusi o revelatie in clipele acelea, viata celor din jur continua firesc. Nu s-au tras focuri de artificii, masinile si cladirile nu erau ornate cu stegulete de sarbatoare, nu s-a facut gaura in cer. Sa stiti ca am privit cerul de multe ori in ziua aceea.
La 40 de ani am castigat premiul sectiei romane a Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru pentru cea mai buna piesa radiofonica a anului cu «Dumnezeu binecuvanteaza America» de Petre Barbu. Era prima piesa radiofonica pe care o regizasem. Iubeam cu disperare teatrul si descopeream savoarea acestui miraculos gen al artei teatrale care se exprima numai prin sunet.
La 50 de ani sunt (din nou) invitat in juriul de preselectie al galei «Hop». Unii dintre tinerii actori vor castiga marele premiu, poate vor fi si focuri de artificii. Apoi vor descoperi ca nu s-a facut gaura in cer, ca fiecare moment al vietii lor este un hop, iar peste 20-30 de ani vor spune si ei cum spun eu acum: «Iubesc cu disperare teatrul si imi construiesc proiectul (regizoral, in cazul meu) pentru urmatorul deceniu»."
Sursa: jurnalul.ro
Foto: Jurnalul National
Basme la Berlin... Radu Gabrea, declarat "Omul zilei" de Jurnalul National...
