Urmărește A1 pe DiscoverDin lumea celor care nu cuvanta este segmentul cel mai rezistent al operei lui Emil Garleanu, deoarece aici, in ciuda duiosiei vetuste, ce tine de aceeasi atitudine samanatorista, sensibilitatea, fantezia si, mai ales, stilul au contingente cu curentele mai noi, de factura moderna. Nu in ultimul rand, intalnim aici un Garleanu care indrazneste sa iasa de sub dominatia observatiei, a "picturii de mediu". Din lumea celor care nu cuvanta ramane, alaturi de particulara sa tipologie narativa, un element de interes al prozei sale si, totodata, o cale de acces catre "pivnitele" psihologiei scriitorului...
Daca este sa cautam atitudinea sau sentimentul definitor al operei lui Emil Garleanu, acesta ar fi refuzul varstei adulte a lumii romanesti. Societatea patriarhala si, respectiv, cea a gazelor si furnicilor nu sunt altceva decat ipostaze ale copilariei. Prozatorul este, ca si St. O. Iosif, ca si D. Anghel sau Traian Demetrescu, un ins care, din prea multa delicatete sufleteasca, refuza lupta individuala in care se transformase viata, o data cu disparitia societatii patriarhale. In locul luptei pentru existenta, el alege lupta spirituala pentru o idee... In cazul sau personal, literatura, in cazul personajelor sale, spatiul securizant al amintirii, al trecutului idilic si/sau idilizat.
In decembrie, muzica pentru toata lumea... A murit Christa Wolf, cea mai cunoscuta scriitoare din fosta RDG...
