Va oferim fragmente din interviul realizat in urma cu aproape 80 de ani si gandurile lui Camil Petrescu despre personajele din "Patul lui Procust", unul dintre cele mai indragite romane din literatura romana.
O noua carte de Camil Petrescu declanseaza intotdeauna un circuit de interes si de interpretari critice singular. De aceea am crezut cu atat mai necesara o convorbire cu domnia-sa acum, inainte ca lectorii si critica sa-si dea verdictul, cautand prin acest procedeu al interviului antum sa oferim autorului putinta de a spune tot ceea ce crede despre "Patul lui Procust", fara a putea fi acuzat de autopledoarie.
Caci o opera trebuie, dupa aparitie, sa aiba liberul arbitru, sa se apere singura. (...) Ieri noaptea am stat de vorba cu autorul "Patului lui Procust", azi dimineata am transcris cele declarate, pentru a va putea prezenta astazi interviul asa cum il vedeti. "Patul lui Procust" este cel mai recent volum al dlui Camil Petrescu si - daca am crede afirmatiile dsale - ultima carte literara din cariera sa... Cortina.
Eugen Jebeleanu: Cand ai inceput sa scrii "Patul lui Procust"?
Camil Petrescu: Acum sase ani, in 1928!
Doua moduri de a scrie un roman
Inaintea "Ultimei nopti de dragoste..."?
Da, am adunat in decursul timpului cateva arhive de note si afise. Iata acolo, in colt, o parte din ele. Si mai sunt inca foarte multe in birou. Priveste aici chiar revistele de moda necesare fidelei redari a imbracamintei eroilor. Memoria functiona prompt; cu toate acestea, trebuiau controlate datele vestimentare. Si in ceea ce priveste stilurile mobilierelor, m-am informat din gazetele de specialitate, din reviste vechi... Am dat cateva mii de lei pentru toate aceste publicatii.
Ce zici? As mai putea scrie vreo doua romane cu materialul asta! Fiecare personaj isi are cazierul si mapa sa. (...)
Este adevarat ca scrii a doua oara romanul in corectura?
Draga prietene, exista doua moduri de a scrie un roman, doua tehnici. Sunt unii literati care incep cu inceputul, continua cu mijlocul si - cand au ajuns la capat - pun "fine" si gata, au sfarsit romanul! Pe urma il predau direct si cu beatitudine tipografiei. Sa numim tehnica asta a tricotajului. Stii cum se face un pulover? Odata lucrul inceput jos, urca spre gat si se incheie cu maneca.
Dar mai e o tehnica, sa zicem, a arhitectului, care inalta mai intai scheletul casei, pe urma face impartirile pe etaje si abia catre sfarsit se intoarce ca sa plaseze dusumelele, sobele, clantele si celelalte. Aplicata in arhitectura, metoda tricotajului ar fi sa incepi cu parterul, sa-l mobilezi, sa-l decorezi, sa-i pui parchet; pe urma sa construiesti etajul doi, etajul trei si, apoi, terminand cu etajul sase, daca ai ispravit la ora cinci, la ora cinci si douazeci si cinci casa e locuibila in intregime. Marturisesc, nu pot sa folosesc aceasta tehnica a tricotajului. (...)
Infiltrezi personagiilor pe care le creezi ceva din experienta dumitale de viata?
Un personaj este alcatuit dintr-o fuziune de personagii. Toate sunt strict autentice, dar plasmuite din elemente disparate ca origina, contopite intr-o noua sinteza.
Unii dintre lectori continua sa creada intr-o identitate a dumitale cu Stefan Gheorghidiu.
Atunci o sa fie foarte incurcati viitorii mei cititori cu astfel de veleitati, pentru ca in noul roman sunt doua personagii principale, total diferite intre ele si care, cu toate acestea, rand pe rand, ar putea fi socotite ca oglindind personalitatea autorului.
Apropo! Romanul este scris tot la persoana intai?
Da. Numai ca sunt patru personagii de seama: doamna T, Fred Vasilescu (fiul lui Tanase Vasilescu-Lumanararu din "Ultima noapte de dragoste..."), actrita Emilia Rachitaru si poetul George Demetru Ladima, care vorbesc toti la persoana intai, plus autorul cartii, care in foarte numeroase si lungi note din josul paginii lamureste momentele principale si corecteaza memoria personagiilor.
Citeste continuarea articolului pe jurnalul.ro
Gala UNITER, criza si norul de cenusa... Douazeci, zece - proba de cultura la Radio Romania Cultural. Aceeasi. Alta...
