Cand satul oltenesc devine mare literatura

Marin Sorescu a intrat in literatura insotit inca din anul debutului sau, 1964, de girul entuziast al lui G. Calinescu. Opinia favorabila a prestigiosului critic si istoric literar despre "un tanar scriitor" (asa s-a numit articolul semnat de G. Calinescu in revista Contemporanul) i-a asigurat lui Marin Sorescu un important vot de incredere

Publicat: Luni, 12 Aprilie 2010, 00:00 | Actualizat Miercuri, 04 Iulie 2012, 11:47

Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite de vede duminica de la ora 20:00 și de luni până miercuri de la 20:30 numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY
Marele Premiu de Formula 1™ din Las Vegas e online exclusiv în AntenaPLAY! Vezi cursele în perioada 22 - 24 noiembrie 2024!

MARCA MARIN SORESCU
S-a nascut in comuna Bulzesti, judetul Dolj, si a absolvit Facultatea de Filologie din Iasi. Personalitatea sa incorporeaza spiritul ludic, pitorescul oltenesc, dar si vorba indulcita, trairile profunde atribuite moldovenilor. Dupa absolvirea facultatii, s-a stabilit la Bucuresti.

A fost redactor la Viata studenteasca, apoi la Luceafarul. Singur, dar printre poeti, in 1964 primeste Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul sau de debut, conceput ca o aliniere de stiluri ale poeziei romanesti contemporane, care au fost numite parodii. ("Singur printre poeti", Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1964). Si ca dramaturg s-a impus cu prima piesa, "Iona", in 1968, pentru care i s-au decernat Premiul Uniunii Scriitorilor si Premiul Academiei Romane. "Usor cu pianul pe scari", o culegere de eseuri si critica literara a fost, de asemenea, distinsa in 1985 cu Premiul Uniunii Scriitorilor si cu Premiul "George Calinescu".

Avand atat solidaritatea grupurilor intelectuale de prestigiu, cat si admiratia entuziasta a publicului cititor, Marin Sorescu a impus o marca, un stil in literatura romana. ,,In deceniul sapte al secolului al XX-lea, Marin Sorescu era la fel de popular in Romania precum Johann Strauss in Austria la sfarsitul secolului al XIX-lea. (...) Numeroase traduceri au diseminat aceasta marca pe (aproape) toata planeta, aducandu-i autorului premii internationale, aprecieri elogioase in reviste din diferite tari si mai ales acele faimoase invitatii in strainatate, care l-au transformat intr-un Ilie Nastase al poeziei romanesti", scrie Alex. Stefanescu in "Istoria literaturii romane contemporane".

ARTA SI VIATA SE ADULMECA SI INTERFEREAZA
In creatia lui Sorescu alterneaza gravitatea cu banalul si aspectele umile ale existentei. Pline de tensiune, textele sale dramatice contin fragmente de poem, asa cum in lirica sa transcende teatrul, prin personaje, replici, situatii, "punere in scena". Memorabil este si poemul "Actorii", din care citam doua strofe, in care arta si viata se adulmeca si interfe¬reaza: "Cei mai dezinvolti - actorii!/ Cu manecile suflecate/ Cum stiu ei sa ne traiasca!/ (...) Moartea lor pe scena e atat de naturala,/ Incat, pe langa perfectiunea ei,/ Cei de prin cimitire,/ Mortii adevarati,/ Grimati tragic, o data pentru totdeauna/ Parca misca//".

Articolul continuă după reclamă

Luciditatea si acuratetea stilistica, predilectia pentru naratiune, dar si pentru anecdotic, mobilitatea intelectuala si artistica, expresivitatea sunt cateva dintre trasaturile care ii consolideaza lui Marin Sorescu prestigiul unui scriitor de prima marime si ofera cititorilor o lectura savuroasa.

LA LILIECI
Titlul "La lilieci" desemneaza locul in care se afla cimitirul. "E racoare la umbra bisericii batrane, care a ramas aici cand/ Era satul padure si veneau haiducii de man¬cau pe furis./ Pe Saliste canta cucul, cimitirul are un aer important, impacat cu sine./ (...) Canta pasarile si e un miros de lilieci infloriti,/ Cum trebuie sa fi mirosit raiul din dreapta, de la intrare,/ Pe vremea cand era culoarea noua si nu crapase."

Aparut in 1973, in patru volume, "La lilieci" infatiseaza "un teatru mai mare decat satul", mustind de pitoresc oltenesc pus in valoare cu virtuozitate. Este un poem epic plasmuit din seva puternica, taraneasca, un poem descriptiv in care se misca, traiesc, clocotesc de viata perso¬naje verosimile, realiste, determinate istoric si etnografic. Poetul introduce in scena protagonistii, ii caracterizeaza prin nume, porecle, reactii si atitudini specifice. Iata "Cine mai trece pe drum": "Al lui Fletu,/ Ai lui Fleasca,/ A lui Garla,/ A lui Tiuga,/ Al lui Basina, Ionete-al lui Fasiu, Al lui Desca,/ Roncioaica,/ Coada al lui Ceapa/ Tagarala/(...) Trasca,/ Ai lui Cornita,/ Branzanii,/ Roasca,/ (...)". Apelativele, purtandu-si cu simtul proprietatii semnificatia, continua. "Si unde se duc toti?"/ "Unde sa se duca? Trec pe drum..."

Citeste continuarea articolului pe jurnalul.ro