Usurinta dezarmanta cu care un indemn sportiv isi gaseste locul pe teritoriul estetic se transfera si in prezenta scenica a dirijorului rus: Petrenko e sarmant si cucereste fara nici un efort. Inalt si zvelt, conduce orchestra cu miscari gratioase si largi, care apartin scolii rusesti traditionale. Farmecul sau se completeaza prin precizia cu care dubleaza lejeritatea gesturilor, impresia fiind ca orchestra se poate baza mereu pe cel din fata sa. In cuvintele oboistului principal, Jonathan Small: „Cand Vasily Petrenko da timpul unu, stii exact unde este". Nu avem de-a face, deci, doar cu un showman (nu ca a fi showman e ceva de criticat).
Noul star al baghetei din Marea Britanie, care duce orasul Liverpool dincolo de discutiile despre Beatles si fotbal, are exact calitatile care se cauta astazi, indiferent de domeniu, pentru a atinge succesul (singurul care valideaza valoarea): e dinamic, e carismatic si e profesionist.
Programul a inceput abrupt, cu Simfonia in trei miscari de Igor Stravinski. Ascultand-o, intelegi de ce orchestra din Liverpool a ajuns atat de apreciata. Scoasa, practic, din anonimat de Vasily Petrenko, ea suna ruseste fara sa poarte cu sine povara Rasaritului, fata de care occidentalii au avut intotdeauna rezerve. Expresiv, indraznet, pasional si fara ocolisuri - cam asa se poate descrie entuziasmul cu care Petrenko si-a contaminat colegii.
Simfonia de Stravinski recurge la impulsurile tineretii compozitorului, la o distanta de trei decenii de explozia ritmica primitiva si obsedanta din Ritualul primaverii. Din energia de altadata nu a mai ramas, insa, decat virtuozitatea tehnica. Muzica se desfasoara steril si construieste fara finalitate, dar sonoritatea antrenanta si orchestratia generoasa asigura miscarea si efectul la public, ceea ce Petrenko a reusit impecabil.
Vezi GALERIA FOTO mai jos!
Citeste continuarea in Jurnalul
FOTO: Jurnalul
