Am asteptat sa ma caute... un nou Eminescu
"Dimineata scriu, apoi merg la Institutul G. Calinescu (unde pregatim editia a doua din Dictionarul general al literaturii romane si o Enciclopedie a literaturii romane vechi); dupa-amiaza citesc (tocmai am terminat scrisorile lui Cioran adresate austriacului Wolfgang Kraus si am inceput sa citesc romanul lui Ioan Grosan!), seara ma plimb prin cartier s.a.m.d. Viata unui critic literar nu-i o continua sarbatoare... Criticul, ca si poetul si soldatul (vorba poetului), nu are biografie...
Am invatat ca nimic nu-ti vine de-a gata si, cand e vorba despre critica literara, trebuie sa-ti iei adio de la vacante... Am mai invatat (de la Maiorescu intai, apoi am descoperit singur) ca, in literatura, ca si in politica, nu ai prieteni, ci doar amici literari (mai toti: mofturosi, imprevizibili, vanitosi; iar daca se declara modesti, fii sigur ca modestia lor este foarte vanitoasa si razbunatoare). Dar lucrul cel mai important pe care l-am invatat este ca literatura reprezinta o mare sansa pentru om. Pentru mine, oricum, a fost esentiala...
Privesc mai mult in prezent. Trecutul este in urma si incepe sa se estompeze. Nu-mi place sa folosesc verbele la trecut. Prefer, chiar si cand scriu, sa utilizez indicativul prezent. Este mai elocvent, ma ajuta sa comunic mai repede si, cum sa zic?, indicativul prezent traduce cu mai mare fidelitate starea de spirit in care ma aflu. Perfectul compus, imperfectul etc... cuprind, aproape inevitabil, un esec, o nuanta macar a esecului, asa ca le evit cat pot. In ce priveste viitorul, ce sa spun in afara de faptul ca este cat se poate de nesigur? In privinta viitorului, am totusi doua ajutoare de nadejde: pe Bobita si pe Bubita, adica pe Sonia si Diana, cele doua ingerite din casa care, in curand, vor implini 4 ani... Ele intampina cu multa agitatie si cu imensa bucurie viitorul. In fiecare zi ma intreaba cand vor ajunge sa fie fetite mari... s-au plictisit sa fie mereu fetite mici... si sa primeasca indemnuri si dojane.
Daca as fi ministrul Culturii? Intai si intai as incerca sa-l desfiintez (este total inutil, nu face nimic esential pentru cultura nationala sau face ceva, si anume: se pune in slujba clientelei politice!) si, daca n-as putea, as chema zece oameni destepti din toate disciplinele culturii, m-as retrage cu ei intr-un loc ferit si, impreuna, am determina cele zece proiecte esentiale pentru cultura nationala; dupa aceea, m-as lupta ca proiectele sa fie duse la capat, infrangand, astfel, prejudecata ca poporul roman este blestemat sa fie un popor vegetativ, bolnav de «adamism» (adica incepe si nu termina niciodata ceva)...
Am asteptat si eu, ca si E. Lovinescu, sa ma caute intr-o zi, acasa, un nou Eminescu. Este visul oricarui critic. Asteptandu-l, m-au sunat altii: Nichita Stanescu, Marin Sorescu (ca sa-i citez numai pe cei care nu mai sunt).
Care ar fi clipele pe care le-as retrai? Nu, nu vreau sa intru in scenariul SF pe care mi-l propuneti... Prefer sa ma gandesc la unele scene din existenta mea. Este mai usor si, uneori, mai frumos...
La 20 de ani iubeam ideea de a fi acceptat sa-mi fac studiile universitare, la 40 eram profesor la Paris IV - Sorbonne si ma gandeam daca sa ma intorc sau nu in Romania (m-am intors, cum vedeti), azi ma rog la Dumnezeu sa ma tina pentru a duce la capat «Istoria literaturii romane contemporane» si colectia «Opere fundamentale»... Ma opresc aici, nu vreau sa ofensez gratia divina, dupa ce am ofensat in mai multe randuri gratia contemporanilor mei...
De ce imi este dor? De putina iubire spirituala si de multa liniste in tara. Prin liniste inteleg si bunastare. Cat de cat..."
Sursa, text si foto: jurnalul.ro
Virgil Nitulescu, declarat "Omul zilei" de Jurnalul National... Braconierii arheologici folosesc turmele de oi pentru a se apropia de siturile din muntii Orastiei...
