Urmărește A1 pe Discover"Roman autobiografic? Intrebat, prozatorul evita sa dea un raspuns. Un roman, oricum, in care eroii din «Morometii» isi dau, parca, o intalnire de adio intr-un epilog in care au loc iubiri profunde si nefericite, gelozii si crime dostoievskiene, comentarii morale acute si pertinente si analize bune, verosimile, de ordin existential. Este domeniul si stilul in care Preda a excelat totdeauna...", spune criticul Eugen Simion.
Prezentam pasaje din interviul pe care Marin Preda i l-a acordat lui Constantin Barbu, aparut in revista "Ramuri", anul XVIII, nr. 7. 15 iulie, 1980.
In romanul "Marele singuratic" apare un poem in proza de un surprinzator lirism: un amurg pe mare vazut de doua personaje. "Intrusul" a fost comentat felurit si abundent. Pretextul a fost o fapta de eroism a unui muncitor din Moldova. Puteti face referiri la raportul dintre faptul de viata si rezultatul travaliului artistic?
Confirm ipoteza de poem, in sensul ca partea finala este legata afectiv de biografia ascunsa a scriitorului. In scrierea "Intrusului" am pornit de la un fapt real. Este vorba de o intamplare aflata de mine dintr-o scrisoare trimisa "Scanteii tineretului": o fata, Maria, locuia intr-o casa a unui tip insurat si instarit, violent. Fata pleaca intr-un oras nou, Onesti. Am incercat sa descifrez conditia femeii prin prisma acestui personaj. Un fapt simplu, dar care m-a stimulat sa scriu cartea.
Puteti face public motivul polemicii dumneavoastra cu Eugen Barbu?
In viata literara apar si situatii paradoxale, vorbe care se raspandesc si pot dura decenii. Dumneavoastra invatati, de pilda, despre rasunatoarea polemica Gherea-Maiorescu. Cercetarea atenta arata ca n-a fost vorba de polemica, fiindca Maiorescu n-a raspuns niciodata. Polemica trebuie sa aiba cel putin doua personaje. Deci nu exista nici o polemica intre Marin Preda si Eugen Barbu, care si-a exprimat de cateva ori aprecieri hazardate la adresa primului, dar acesta n-a raspuns. Din contra, atitudinea primului a fost be-nefica: scriind "Delirul", l-a determinat pe Barbu sa scrie "Incognito". Acum, cum l-a scris, il priveste.
Romanul este epopeea timpurilor moderne
Dupa "Morometii" I, critica v-a considerat dostoievskian.
In "Viata ca o prada" exista un pasaj in care arat ce efect a avut, intr-o perioada, traducerea trunchiata a lui Dostoievski. Prin '48, am vrut sa scriu un roman de o factura apropiata, dar a fost un esec total si de atunci am terminat cu influenta. Consider ca Tolstoi a exercitat asupra mea o influenta binefacatoare.
Cum va apreciati contemporanii prozatori?
Despre colegii mei, cu unele exceptii, parerile mele nu se indeparteaza de cele ale criticii.
Care este rolul prozei scurte in pregatirea romanului? Cum explicati preferinta scriitorului de azi pentru roman, in defavoarea prozei scurte? Ce parere aveti despre modalitatile noi ale romanului?
Nu-mi amintesc, acum, cine a spus: "Romanul este epopeea timpurilor moderne". Iata de ce publicul crede mai mult in roman decat in proza scurta: fiindca considera ca viata este mai bine, mai pe larg surprinsa in roman. Astazi traim un moment excesiv de cautare a modalitatilor. (...)
Citeste articolul integral pe jurnalul.ro
Manuscrisul cu teoria relativitatii a lui Einstein, expus pentru prima oara publicului... Centrul National al Dansului va prezinta "Miercurea lejera"...
