Urmărește A1 pe DiscoverIntre aceste coperte, regizorul creeaza, cu aplomb, o lume: ii distruge poezia sufletului, dar lasa, aruncat parca la nimereala, un sambure cu germen ce ar putea da o alta viata. E o lume a zilelor noastre, de la inceputul secolului al XXI-lea, prin nimic deosebita de cea de la inceputul secolului al XX-lea, cand Cehov a zamislit-o in capodopera sa "Livada de visini". Adica, e lumea cu aceleasi probleme de viata, la rascruce de epoci, doar la un veac distanta.
Pentru ca nu a mai montat pana acum Cehov, desi e regizor de teatru de aproape 20 de ani, Felix Alexa a venit bine "echipat" la prima sa intalnire cu acest inegalabil dramaturg, altfel nu si-ar fi ingaduit sa abordeze "Livada" - ultima lui piesa, piatra cea mai pretioasa din siragul de nestemate lasate mostenire universalitatii.
Materialismul si frumusetea iradiate din existenta mosiei cu livada de visini si invocate de autor formeaza un amestec pe care Alexa il injecteaza personajelor - aidoma unei substante necesare pentru radiografie, aratand apoi ceea ce se vede in zona opaca: o proprietate cu o livada imaginara, care incape in zecile de borcane umplute cu compot de visine.
O "LIVADA" PUSA IN BORCANE ARE SANSA SA REINFLOREASCA
O recunoastem pe proprietareasa Ranevskaia: femeie plina de farmec, adorata si asteptata de toti sa se intoarca de la Paris; aristocrata crescuta la tara, romantica, nostalgica dar pentru scurta vreme, atat doar cat e loc de amintire - intre venirea acasa si pierderea livezii vandute la licitatie. Personajul e intruchipat de Maia Morgenstern, care o face flexibila pe Liubov Andreevna tocmai datorita fortei cu care actrita este inzestrata.
Ea nu o asaza pe Ranevskaia pe un piedestal, tinand-o rece si distanta fata de lumea din jur, o lume care se zbuciuma intre vechi si nou. Dimpotriva, o apropie de cei ce o inconjoara, dezgolindu-i parti ale sufletului ei sensibil, aratandu-i pornirea senzuala, impingand-o sa treaca subtil si delicat de granita nobletei.
Figura principala a piesei e si Lopahin - omul macinat de grija unei razbunari. La inceput, e ca un leu in cusca. O asteapta cu emotie pe cea care e stapana mosiei si unde au fost iobagi bunicul si tatal sau. Il incearca un sentiment ciudat fata de Ranevskaia. Nu-i vrea rau. Cand el o avertizeaza ca livada va fi vanduta, oferind o solutie, ea, aristocrata, nu-l ia in seama. Intre trecutu-i sumbru si viitorul care nici nu pare sa-l intereseze domina prezentul dureros: o bucurie ce il doare.
E bucuria razbunarii si bucuria pierderii - acestea doua se asociaza intr-o nebunie jucata minunat de Marius Manole. El e Lopahin, negustorul plasat de Cehov intre livada-comert si livada-poezie, invingatorul, un distrugator fara voie. El cumpara si apoi distruge livada de visini in care se ingroapa visele, unul cate unul, cu fiecare lovitura de topor ce rasuna in surdina.
In jurul acestor doi poli sunt alte personaje bine inchegate de actori de diferite generatii. La final, ai senzatia gustului de visine coapte.
Sursa: jurnalul.ro
Foto: Mihaela Marin
