Noaptea muzeelor la Sibiu, cu "Tarafuri si fanfare”

Sambata seara, Muzeul in aer liber din Dumbrava Sibiului a fost luat cu asalt de miile de oameni care se grabeau sa mai prinda un loc in amfiteatrul din fata scenei lacustre. Aleile s-au dovedit prea inguste iar cararile prea ocolitoare. Festivalul "Tarafuri si fanfare” incepuse adunand laolalta muzicanti de aur din toata tara. Cea de-a cincea editie a avut parte de cea mai importanta noapte pentru iubitorii de cultura: Noaptea muzeelor.

Publicat: Luni, 16 Mai 2011, 00:00 | Actualizat Duminica, 01 Iulie 2012, 05:14

Urmărește A1 pe Discover

Iar cultura traditionala a dovedit inca o data ca atunci cand este autentica, are forta sa adune in jurul ei mii de romani. Si cum cei trei organizatori - Muzeul ASTRA din Sibiu, Grigore Lese si Jurnalul National - reprezinta o garantie a calitatii, autenticitatii sI bunului gust, numarul coplesitor de tineri prezentI la eveniment n-a mai fost o surpriza pentru nimeni.

Cei aproape 20.000 de oameni prezentI sambata noaptea in Dumbrava Sibiului au avut parte de o muzica adevarata, zisa cu foc de muzicantii desavarsitI din Lapusnicu Mare (Caras Severin), Moara (Suceava), Soimi (Bihor) , Goicea (Dolj), Ianca (Olt) , Darvari (Mehedinti) si Vinerea (Alba). Cantarile de demult ale batranilor lautari au picurat in sufletele celor care au venit sa le asculte, cand bucurie, cand amar, dupa cum le-au randuit strunele.

Cantece de dor, de suparare, hore si sarbe, doine si balade, au spus povesti uitate, cum numai batranii satelor le mai stiu. Grigore Lese, amfitrionul Festivalului "Tarafuri si fanfare", le-a fost tot timpul alaturi, i-a laudat cand au cantat ce stiau de la mosii lor, i-a mustrat atunci cand aveau tendinta sa cante "ca la televizor", a jucat sI a cantat cu ei, i-a descusut cum a stiut mai bine sI a aflat vesti despre sufletul satului nostru, din ce in ce mai incercat de tot felul de "sminteli". Iar muzicantii, dupa ce au povestit ce se mai intampla pe la nunti sI petreceri, au cantat demonstrativ "marele hit" "Pinguinul".

Un fel de rasu-plansu, un fel de n-ar mai fi, ce vine de nicaieri sI pleaca niciunde, care nu reprezinta nimic si pe nimeni. Apoi, au deschis lada de zestre, aducandu-ne aminte ca odinioara, atunci cand ii coplesea tristetea, cantecul le era alinare iar atunci cand erau fericitI, cantecul si jocul devenea parte din fiinta lor, insotindu-le voia buna. Acesti oameni n-au fost la scoli inalte. Au invatat sa cante asa cum au invatat sa vorbeasca.

Articolul continuă după reclamă

Fanfara din Darvari, Mambo Siria, nu mai are nevoie de prezentare in Dumbrava Sibiului. Nea Marin Schiopu a fost primit regeste, rasplatind, la randul lui, publicul, cu tot ce stia mai bine: Tinerel m-am insurat, Surubu', Lina - Catalina, Sunt un simplu vagabond si bineinteles, cantarea ce le-a dat nume sI renume: Mambo Siria.

Taraful din Goicea- Dolj, format din sase muzicantI fabulosI, a adus un repertoriu de ascultare, de strat vechi, cu texte si linii melodice inedite. Cantecul lor fascineaza prin sensibilitatea versului dar si prin trairea celor care stiu sa doineasca. "Sunt de aur", a spus Grigore Lese, care nu se mai indura sa se desparta de ei.

Nici oltenii de la Ianca n-au fost mai prejos. Au adus cu ei doine, balade dar sI sarbe si hore, cantate cu foc de s-au pornit pana si ardelenii la joc.

Fanfara din Lapusnicu Mare canta de 100 de ani. La Sibiu au demonstrat ca nu a pierdut nimic din ce-au avut odinioara. Repertoriul, variat si foarte bine structurat, a fost transmis de la o generatie la alta, insotindu-le viata cu pragurile ei. Au cantat la alamuri, dar sI cu vocea, melodii vechi din Banat, unele dintre acestea, cum ar fi "Pavele, Pavele", la unison cu publicul.

Citeste articolul integral in Jurnalul!