Rendez-vous muzical la Opereta

Parisul boem poate fi vazut si la Opereta Nationala intr-o seara in care simti nevoia sa te destinzi. Stai pe scaun la o masuta rotunda, in holul de la etaj al teatrului si savurezi... viata de noapte din orasul iubirii si al luminii dintr-o perioada care parca apune tot mai mult. Ai impresia ca tot farmecul Parisului se oglindeste in cantecul-slagar, curgand linistit, aidoma Senei - fluviul care imparte marele oras in doua

Publicat: Joi, 06 Mai 2010, 00:00 | Actualizat Luni, 08 Februarie 2021, 18:14

Echipa spectacolului "Paris, mon amour" de la Teatrul National de Opereta "Ion Dacian" (TNO), in frunte cu regizorul Razvan Ioan Dinca, a depus straduinta si a reusit sa redea o atmosfera care sa fie pe placul publicului roman. Esti indemnat sa privesti lumea care traieste cantand si iubind: fie in parc, fie pe cheiurile Senei sau in birturi, cafenele, cabarete sau in gara. Lumina felinarelor te cufunda intr-o stare de romantism, face sa se vada doar vag sclipirile din ochii indragostitilor. Totul este invaluit in muzica. Se spune pe scurt povestea Parisului.

Cantecele selectate au un farmec anume in vocile solistilor de opera si opereta. Se canta in original. Plimbarea pe malul Senei a doi tineri se lasa cu interpretarea, chiar de la inceput, cu "Je ne regrette rien". Daca va staruie in urechi aceasta piesa a lui Edith Piaf, sa stiti ca Tina Munteanu nu o deterioreaza cu nimic. E ca si cum ar imbraca-o intr-o haina muzicala din aceeasi epoca. Pe "scena", alti "frantuji" si "frantuzoaice" petrec in timp ce cantecul rasuna si patrunde tot mai adannc, atingand parca "rarunchii" orasului. Se danseaza, se glumeste, se mimeaza.

UN PARIS CU PARFUM DE EPOCA INTR-UN BUCURESTI CU IZ DE NEPASARE
Ne imaginam apoi Bulevardul Champs Élysées, o data cu interpretarea slagarului lui Joe Dassin "Aux Champs Élysées" de catre Catalin Petrescu. Canta lumea din cafenele, canta strada, adica dansatorii, corul. Revine Tina Munteanu, dar cu "Parlez moi d'amour", amintindu-ne de variantele cu acest titlu: Lucienne Boyer, Nana Mouskouri si Juliette Greco.

Florin Budnaru a adus prin vocea sa "I love Paris", fara sa-ti lase ragaz ca sa carcotesti ca Frank Sinatra e de neinlocuit. Au urmat, in aceeasi atmosfera noctura pariziana "Pigalle", in interpretarea Biancai Ionescu, "Je te mentirais" - cantecul ramas in memorie de la Patrick Bruel, acum redat de Matei Nicolescu. Daniela Vladescu a incantat asistenta cu "C'est en septembre", auzit inainte in interpretarea lui Gilbert Bécaud.

Articolul continuă după reclamă

"Salade de fruits" a lui Bouvril a "servit-o" Alexandru Savu. Apoi a venit iarna in "scena" cu "Tombe la neige", cantand nu Salvatore Adamo, ci Adriana Butoi. Din nou in scena Catalin Petrescu, dar cu "Que reste-t-il de nos amours?" - piesa lui Charles Trenet, Matei Nicolescu cu "C'est si bon" a lui Louis Armstrong, Bianca Ionescu cu "L'important c'est la rose" (cantecul interpretat de Gilbert Bécaud).

Nu ar fi fost complet spectacolul fara cantecul "Feuilles mortes" al lui Yves Montand, aici interpretat de Daniel Eufrosin, sau fara "L'indifférence" al lui Charles Aznavour, cantat acum de Ernest Fazekas. Silvia Sohterus a venit in fata publicului cu "La vie en rose" a lui Piaf, iar Gladiola Nitulescu cu "J'ai deux amours". Nu pot trece cu vederea "Salut"-ul lui Joe Dassin si "Ne me quitte pas", ambele interpretate de acelasi Ernest Fazekas. Sau "Ŕ Paris", melodia lui Yves Montand, "inlocuit" pe scena Operetei de Catalin Petrescu.

Evident, ultima piesa din spectacol, cantata de Matei Nicolescu, sustinut de toti interpretii, a fost "La Bohčme", poate una dintre mostenirile spirituale pe care le va lasa Aznavour. Din spectacol nu au lipsit momentele de dans, circ si magie.

De apreciat, alaturi de regizor, care a gandit aceasta frumoasa creatie, de solisti si dansatori, rolul orchestrei si al dirijorului ei Lucian Vladescu, dar si al coregrafului Florin Fieroiu, al scenografelor Oana Botez (costume) si Sabina Spatariu (decor). Te simti boem cand pleci de la spectacol.