Scriitoarea María Dueñas: Spaniolii au uitat repede că acum nişte ani noi eram cei care emigrau. Literatura nu a dat multă atenţie acestui subiect. Eu l-am ales

• Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite de vede duminica de la ora 20:00 și de luni până miercuri de la 20:30 numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY
• Marele Premiu de Formula 1™ din Las Vegas e online exclusiv în AntenaPLAY! Vezi cursele în perioada 22 - 24 noiembrie 2024!

Scriitoarea spaniolă María Dueñas, unul dintre invitaţii Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, a fost protagonista unei întâlniri din cadrul Serile FILIT, la care a vorbit despre laboratorul său de creaţie, despre succesul înregistrat cu primele ei romane, despre familie şi legăturile cu România, despre femei şi bărbaţi în raport cu lectura.

După 20 de ani de carieră universitară, şi-a îndreptat atenţia spre literatură. María Dueñas a debutat în 2009 cu romanul „Iubirile croitoresei/ El tiempo entre costuras”, căruia i-au urmat - „Ce avem şi ce uităm/ Misión olvido” (2012), „Cumpătarea/ La templanza” (2015) şi „Fetele căpitanului/ Las hijas del Capitán” (2018).

Romanele ei, traduse în 35 de limbi, au fost vândute în peste 5 milioane de exemplare, astfel că Dueñas este una dintre scriitoarele spaniole contemporane cel mai bine vândute.

Netflix a preluat adaptarea, în 13 episoade, făcută de Antena 3 din Spania volumului „Iubirile croitoresei”, după trei ani de la apariţie, când deja celebritatea lui era consolidată. Amazon Prime Video pregăteşte „La templanza”, iar serialul va fi lansat în 2020.

Cu România a avut contact prin cunoştinţele familiei ei şi pentru că una dintre surorile ei lucrează la Ambasada Spaniei de la Bucureşti. „Pentru mine, România are atâtea în comun cu Spania. Comunitatea de români de acolo este foarte mare şi mă deranjează mult cum spaniolii au uitat repede că acum nişte ani noi eram cei care emigrau”, a spus ea în debutul întâlnirii moderate de scriitorul Robert Şerban.

Tema centrală în romanele ei este strămutarea. Migraţia spaniolă - spre America de Nord, spre America Latină. „Literatura spaniolă nu a dat foarte multă atenţie acestui subiect, deşi la începutul secolului XX se spune că peste 4 milioane de spanioli au părăsit ţara”.

Dueñas provine dintr-o familie numeroasă - este cea mai mare dintre opt fraţi născuţi în 12 ani -, iar relaţiile dintre ei sunt excelente. „Am fost mereu cea care îi organizează. Nu am reuşit să îi conving pe toţi să iubească cititul. Unul dintre fraţi este jurnalist şi ştiu că a început să lucreze la un roman, dar nu mi-a arătat nimic până acum”. Este căsătorită şi are doi copii, în vârstă de 25 şi 22 de ani. Familia, a afirmat ea, este cea care a ajutat-o să rămână cu picioarele pe pământ.

Spune despre ea că a fost întotdeauna o cititoare bună. Nu a scris niciodată poezie - „e prea complexă pentru mine” -, însă, după cum a povestit, scrisorile lungi trimise către rude, cronicile de vacanţă şi proza academică au pregătit-o pentru beletristică.

„Dragostea pentru cuvinte, pentru poveşti m-a făcut să studiez filologia, limba engleză, dar mereu m-am dedicat lingvisticii, şi nu literaturii”.

Succesul primului roman a produs o schimbare importantă. „Nu am intenţionat să renunţ la profesorat. Am crezut că va fi o experienţă paralelă, însă succesul primei cărţi m-a obligat să renunţ la universitate. Succesul a fost neaşteptat”.

Primul tiraj a fost de 3.000 de exemplare, nu a fost făcută o promovare consistentă, deoarece Dueñas era complet necunoscută. „S-a întâmplat un mic miracol, cum spun editorii. Cititorii au început să se contagieze. Totul a fost ca un bulgăre de zăpadă. Şi aşa am decis să rămân la literatură”.

Romanele ei, după cum a explicat, pornesc de la un loc şi de la conjuncturi. Călătoreşte mult, face schiţe. „Când am început să scriu «El tiempo entre costuras», ce am avut clar, înaintea protagonistei, a aventurilor, a fost locul. Voiam să privesc spre nordul Africii, spre Marocul din timpul Protectoratului spaniol. Pentru că este un loc asociat familiei mele: bunicii mei au trăit acolo mai mult de 40 de ani, mama mea s-a născut acolo şi a stat acolo până la independenţa Marocului. Eu am crescut cu amintirile reale şi sentimentale şi ştiam că sunt unele care se pierd. Întreaga generaţie de spanioli care a trăit acolo începea să se ducă”.

Cu acel loc în minte a început documentarea şi discuţiile cu familia şi alţi rezidenţi de acolo, a căutat articole din presa vremii. „Când am avut clare coordonatele, când am avut tot mediul, am început să lucrez la personaje şi la poveste”. Jumătate din roman l-a scris în minte în timp ce conducea spre şi dinspre universitate, a mai povestit ea.

În „Misión olvido”, personajul principal îi seamănă foarte mult - vine din aceeaşi lume, are aceeaşi vârstă, este mamă - însă nu este ea. „Am fost foarte atentă să nu fiu eu. Sunt prea ruşinoasă să scot prea mult din persoana mea”, a mai explicat autoarea.

În „La templanza”, a ales protagonist un bărbat. „Am vrut să văd dacă mă pot pune în pielea unui bărbat. A fost o experienţă minunată. Părerea mea este că e mult mai uşor pentru o femeie să se pună în pielea unui bărbat decât invers. Bărbaţii sunt ceva mai transparenţi”.

Astfel, ea a vorbit şi despre tendinţa universală - femeile citesc mai mult decât bărbaţii. „Femeile citesc mai mult mai ales ficţiune. Cred că are de-a face cu mai multe chestiuni - suntem mai curioase, avem o sensibilitate specială de a ne amesteca în vieţile altora, în sensul bun şi rău, dar avem şi o dorinţă de a ne îmbogăţi viaţa, existenţa, de a nu ne conforma cu lumea redusă, de zi cu zi, ci de a ne deschide altor experienţe”.

Ea a continuat: „În cazul meu, am mai multe cititoare decât cititori. Cred că există o oarecare prejudecată în ceea ce îi priveşte pe bărbaţi referitor la a citi femei care spun poveşti despre femei. Mi-au mărturisit mulţi. Vin la mine, după o întâlnire ca cea de azi şi îmi spun: «Nu aveam niciun interes să citesc», dar îmi spun că a insistat soţia sau am văzut-o pe ea absorbită de lectură sau nu aveam altceva de citit şi după aia recunosc «Mi-a plăcut». Aşa că mulţi bărbaţi mi-au mărturisit că nu m-au citit şi nici pe alte scriitoare care scriu despre femei din pură prejudecată. Eu sper ca asta să dispară uşor, uşor”.

Scrierea unui roman îi ia Maríei Dueñas aproximativ doi ani - mai multe luni caută şi stabileşte locul în care va plasa acţiunea, apoi face documentarea, iar scrisul propriu zis durează până la 15 luni. „Lucrez productiv. Am 60-70% din roman în cap şi, după trei, patru luni deschid un fişier şi scriu «Capitolul 1». Revin asupra textului, dar nu arunc mare lucru din ce scriu. Lucrez la stilistică. Ce-i drept, scriitura mea este destul de fluidă”.

Editoarea, aceeaşi pentru cele patru romane, s-a dovedit a fi „magnifică”. „Mă sfătuieşte legat de personaje, de ritmul narativ, iar eu ascult, mă gândesc şi decid dacă modific ceva. Nu totdeauna schimb”.

Ficţiunea ne face să deschidem ochii spre lumi care nu ne aparţin şi asta ne face să trăim vieţi în paralel, este părerea ei. „Existenţa noastră nu mai este liniară şi se deschide. Ne îmbogăţeşte. Ne oferă parametri de a ne compara viaţa cu altele”.

Cartea pe care María Dueñas ar salva-o, în caz de forţă majoră, este „Don Quijote” a lui Cervantes, iar tinerilor le recomandă - deşi nu crede în lecturi impuse - să citească „Un veac de singurătate” a lui Gabriel García Márquez, „Harry Potter” a lui J.K. Rowling, pentru că a reuşit să adune foarte mulţi cititori „nefiind o mare literatură”, orice din opera lui Charles Dickens. Vargas Llosa este de recomandat celor cu vârste de peste 20 de ani, a mai spus ea, şi, în glumă, Ion Creangă - pe care a spus că îl va citi de asemenea.

„Am zece ani în lumea literaturii şi am auzit tot felul de scenarii. Că e-Book-urile vor lua locul cărţilor. Nu a fost cazul. Că tinerii nu mai citesc. Fals. Că poezia e pentru cei în vârstă. Greşit. Am văzut peste tot din ce în ce mai mulţi tineri care scriu poezie. Nu vor ajunge în manuale sau... dar îi atrag alţii spre literatură”.

În finalul întâlnirii, ea a citit un fragment scurt din „Misión olvido” şi a dat autografe cititorilor. În proporţie covârşitoare, femei.

María Dueñas va participa vineri, în cadrul FILIT, la un dialog cu scriitorul islandez Sjon.

Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, care are loc până duminică, găzduieşte 300 de invitaţi şi peste 100 de evenimente.

Sursa : news.ro