Adaugă-ne ca sursă preferată în Google"Intrara in Paris la cateva ceasuri dupa asfintit. Se intunecase bine, iar orasul era aproape pustiu. Doar felinarele de pe la usile hanurilor le luminau calea. Urmara malul Senei pana la Insula Evreilor, langa Notre Dame. Acolo era inchisoarea unde stateau intemnitati de aproape doi ani Maestrul de Molay si de Charney.
Facura popas la hanul "Cocosatul de langa Notre Dame", unde Pista il cunostea bine pe jupan Cocoache, stapanul locului. Infulecara ceva in pripa, baura cate-o stacana din vinul lui jupan Cocoache si, in timp ce Kremvurst admira o codana locala, Berila ii sopti ceva lui Pista la ureche, apoi ii dadu marul. Lasara caii in grija lui jupan Cocoache si pornira pe jos, prin aburul noptii si noroiul ulitelor.
Inchisoarea de pe Insula Evreilor avea trei intrari: una mare, dand spre Notre Dame, pe unde ieseau condamnatii catre esafod, si doua mai mici, pentru personal. Ajunsera la retrasa poarta dinspre sud cu o jumatate de ceas dupa schimbarea garzii... "
Autorul se simte in largul sau numai daca este calator in spatiu si timp, pentru ca Europa secolelor XII-XIV i-a devenit escala dupa ce a cucerit, pas cu pas, mai mult de jumatate din Africa si Europa zilelor noastre, asa cum a putut descoperi cititorul in volumul „Intre doua decolari". La prima vedere, cartea pare o colectie de mercuriale ale amorului. Desi platite, adesea ieftine, femeile - odata ajunse in patul barbatului - devin niste zeite si miros ca tara in care are loc actiunea.
Cand nu este supus jocurilor femeii, autorul iubeste sa ajunga in locuri istorice: de neuitat este emotia muta de la Damasc, din umbra lui Saladin, sau din Egipt, de langa piramide si Sfinx.
Cunoastem o Africa a mirosurilor, a mizeriei si a oamenilor fericiti cu putinul. Saracia nu e plansa ca intr-un proces verbal de ONG, ci e relatata ca parte a peisajului din tarile unde ajunge autorul. Scrisul lui Adrian Voicu nu are indignari mondialiste, ecologiste sau fals altruiste, ci este consemnarea obiectiva a starii unor orase pe care le acopera pauperitatea, dar care pulseaza de viata si pe care le va inghiti desertul.
Condeiul lui Adrian Voicu este o cartela de acces in lumea prieteniei dintre barbati, a farselor dintre colegi, care sudeaza, verifica si eticheteaza relatii, mai durabile sau mai superficiale. Comunitatea mica a echipajului unui avion este o lume care, fara aceasta carte, nu ar fi fost cunoscuta publicului, pentru ca timpul liber dintre doua decolari nu il stie oricine, in afara de familiile celor din echipaj.
Cititorul are sansa de a sti, chiar cu deformarea subiectiva a arabescurilor fictiunii, cum beau, mananca, dorm, se grabesc si calatoresc pilotii, tehnicienii, insotitorii si toti ceilalti care misuna la unison pentru aterizarile de pe aeroporturile lumii.
Adrian Voicu (n. 14 martie 1970, Nehoiu, Buzau). Carti publicate: "Joi seara, in parcare", "Intre doua decolari". Carti in curs de aparitie: "Intre doua decolari II" si "Nepovestitele trairi ale templierilor romani". Site de autor: www.adrianvoicu.ro. Premiul special al juriului - Festivalul de Literatura "Lili", editia I, 2009, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti. Premiul pentru Cel mai savuros blog, 2009
Sursa: hotnews.ro
Foto: Arhiva personala
