Zvonurile de pe internet spun ca Alice in Chains pregateste un nou album. Ce ne puteti spune despre el?
Sunt doar zvonuri. Momentan suntem angrenati in acest turneu, pe care il terminam deabia in octombrie. In principiu. Pentru ca turneul se va muta in curand in America latina si stii cum este acolo. Si cand esti in turneu n-ai timp sa mananci cum trebuie, sa dormi, n-ai timp de nimic. Pentru ca noi cand suntem in turneu dam totul din noi pentru cei care vin sa ne vada. Tot ce e posibil sa prelungim turneul, mai ales ca avem cereri de concerte. Ramane sa vedem. Astfel, albumul trece pe planul doi, pentru ca nu vrem sa scoatem un album facut la repezeala cum fac altii. Noua ne place sa il pregatim temeinic si sa folosim toate ideile care ne vin. De exemplu, acum cateva zile stateam in cabina noastra si ne jucam cu o chitara. Am scos un riff pe care probabil o sa-l folosim in melodiile noastre viitoare.
Cum v-ati integrat pana acum in Sonisphere?
E foarte placut ce se intampla aici. E un brand bun, care duce cele mai bune formatii peste tot prin lume. Si pana la urma e un lucru bun si pentru noi. Asa avem ocazia sa ne intalnim cu prietenii nostri din celelalte formatii, sa mai stam de vorba. Cu mare parte a lor ne cunoastem de multa vreme, dar cand suntem in sfarsit acasa, dupa un turneu lung si obositor, nu prea mai avem timp sa ne intalnim. Asa ca aici putem sa mai aflam ce mai fac ceilalti prieteni ai nostri. Si toti sunt "baieti" de treaba, ne sfatuim si ne ajutam. Un exemplu foarte bun, ieri ma durea capul(n.r. Mike Inez) si ma plangeam de acest lucru. Till Lindemann(n.r. vocalul lui Rammstein) mi-a oferit niste pastile homeopate, care m-au scapat de durere. Cam asa suntem noi, cantaretii cand ne intalnim la festivaluri.
Ce parere aveti despre formatiile care canta azi, alaturi de voi la Sonisphere?
Aaah... Suntem prieteni vechi si ne sustinem reciproc. Cu Stone Sour am fost in turneu in urma cu cativa ani si am petrecut multa vreme pe drum impreuna. Noi suntem toti ca niste triburi. Dar cand ne intalnim suntem doar un singur trib.
Deci, va bucurati ca participati la acest festival...
Da, in special ca astfel putem ajunge in locuri ale lumii despre care nici nu visam sa le vedem. De exemplu, acum putem sa ne vedem cu John Jackson, care este managerul nostru de peste douazeci de ani, el fiind si cel care a organizeaza Sonisphere. Asa ne putem intalni si cu reprezentantii romani ai casei de discuri care ne reprezinta, sa ne intalnim cu voi, presa care ne sustineti si ne amendati cand gresim, precum si cu acest public senzational, pe care nu il poti intalni decat in estul Europei. Sunt unici. Au o pofta de muzica incredibila.
Ce va face sa va intoarceti pe scena si sa cantati in fata atator oameni dupa o cariera de ani de zile?
Este un mod de a-ti castiga painea senzational. Ce poate fi mai placut decat sa fii platit sa faci ce iti place tie? Si sa cunosti oameni senzationali in fiecare zi, sa vezi locuri deosebite ale lumii, care sunt in cealalta parte a pamantului fata de locul pe care tu il numesti casa. Calatoresti atat si cand ajungi intr-un loc precum Romania vezi ca este total diferit. Dupa care iesi pe scena si vezi in fata ta 20-30 de mii de oameni care sunt exact ca tine si se bucura la fel de muzica ta si tot ce poti sa le oferi.
Sa inteleg ca va place sa cantati mai mult in aceasta parte a lumii?
Europa este fantastica. Si numai pentru oameni, tari, relief. In America sunt doar cateva festivaluri care se pot autofinanta. In Europa sunt o gramada. Se vede ca sunt oameni care stiu ce fac. Americanii sunt prea lenesi. Merg doar la aceste festivaluri, la care ce-i drept vin peste jumatate de milion de oameni, in rest nu prea ii misti din casa. Oricum oameni mai dedicati si mai pasionati de muzica cum sunt cei din Europa nu gasesti nicaieri in lume. Vin de miercuri seara cu cortul si stau in ploaie, frig, vant, doar pentru a vedea un concert duminica seara.
Ati descoperit formatii noi, bune in cadrul festivalului?
Nu prea avem timp sa ii ascultam. Pentru ca in fiecare zi avem un program bine stabilit care incepe cand ne trezim si tine pana ajungem seara inapoi in pat. Peste tot pe unde mergem dam interviuri, mergem la lansari de albume, trebuie sa ne intalnim cu o gramada de lume. Cel mai bun exemplu, am fi vrut sa ascultam concertul celor de la Bitter Moon(n.r. romanii de la Luna amara), dar suntem aici si dam interviuri. Ne-ar placea sa avem ceva mai mult timp liber, dar este un lux pe care momentan nu ni-l permitem. De fapt, cel mai relaxant moment al zilei este pe scena. Atunci, cantam, adica facem ceea ce ne place. Nu suna telefonul, nu-ti spune nimeni ca trebuie sa ajungi undeva, etc.
Aveti proiecte individuale programate dupa turneu?
Nu se stie niciodata. Fiecare dintre noi este implicat intr-o gramada de proiecte. Eu (n.r. William DuVall), ma ocup de productia muzicala a mai multor trupe. De asemenea, intotdeauna mai colaboram cu alte trupe, dar de cele mai multe ori de placere. Si daca noi nu o sa ne ocupam sa fim pe scena ca o trupa in adevaratul sens al cuvantului, nimeni nu o sa o faca.
Interviul a avut loc inaintea concertului pe care cei de la Alice in Chains l-au sustinut la Sonisphere, astfel ca nu m-am putut abtine sa nu-i interb despre concert.
Nu stim ce o sa se intample. Cu zece minute inainte sa ne urcam pe scena stam toti patru si stabilim ce o sa cantam. Si asta se intampla in special la festivaluri. Pentru ca nu apuci sa canti decat o ora si e greu sa hotarasti ce o sa canti. Pentru ca ai mai multe melodii si nu au toate loc intr-un interval atat de scurt. Si trebuie sa te hotarasti la ce anume renunti. E ca si cum ar trebui sa hotarasti pe care dintre copiii tai ii sacrifici. Un concert de-al nostru dureaza de obicei intre doua ore douazeci si trei ore. Acolo avem un playlist bine ales, facut din timp si includem cam toate piesele.
