Urmărește A1 pe DiscoverCând au acceptat să între în show-ul „Șerifi de România” de la Antena 1 au lăsat acasă familiile, prietenii, confortul căminului lor și au întrat într-un regim de viață cazon.
Cu toate acestea, vedetele din show-ul care începe la Antena 1 din 9 noiembrie de la 20.30 și-au adus la cartierul general câteva obiecte care să le amintească de casă.
• Ai avut vreun obiect cu care ai ținut morțis să vii la filmări, un obiect norocos, ceva făra de care nu poți sta? Ce ți-ai pus în bagaje când ai venit în show?
Andrei Ștefănescu: Atunci când am decis să vin la acest show, am renunțat și la ideea de a avea obiectele personale preferate: cercel, brățara mea, de care nu mă despărțisem de aproape 3 ani și multe alte lucruri care ma făceau să mă simt bine. În bagaj sigur că am avut multe lucruri importante: haine groase, adidași pentru alergat, ghete pentru munte, periuța de dinți, medicamente, cuțit, lanternă, termos, busolă, frânghie, toporișcă, cremene și amnar. Am încercat să iau din toate, dar câte puțin.
.jpg)
Denisa Tănase: Lista cu obiectele personale pe care le-am pus în bagaj a fost destul de lunga: de la brățări norocoase, până la soluție dezinfectantă de la dentist (aceea care distruge orice virus sau microb în 30 de secunde), borcanul cu ghimbir, miere și lămâie din care luam în fiecare dimineață câte o lingură. Plus cam tot ce-mi putea asigura un confort asemănător cu cel de acasă. Experiența „Șerifi de România” m-a învățat că de fapt nimic nu este indispensabil, că norocul ți-l faci cu mâna ta, iar dormitul în aer liber nu devine mai ușor dacă ai în brațe un ursuleț de pluș. Dacă la început ranițele mele înainte de misiune cântăreau și 15 kg și puteai avea lejer impresia că duc în spate un întreg raft de cosmetice, spre final am învățat că merge și fără farduri, că doua tricouri puse în bagaj sunt suficiente, că rujul oricum nu cadrează cu stâna de oi, de exemplu, astfel că greutatea rucsacului a scăzut considerabil, cântărind până în 4-5 kg.
Ionuț Pitbull Atodiresei: Am venit cu o icoană, o tablă de șah și o cană.
Natalia Mateuț: Am cărat după mine absolut toată casa, asta pentru că îmi place ca atunci când plec de acasă să am tot ceea ce am eu nevoie. Trusa cu cosmetice nu a lipsit, evident, dar dacă ar fi să vorbesc despre un obiect la care nu am renunțat, acesta a fost un maimuțoi cu care eu dorm și care tronează la mine pe pat de ani buni și o iconiță pe care o port cu mine peste tot.
Raluca Tănase: În primul rând, aș vrea să spun că deși aveam habar de faptul că o să dormim într-o unitate militară și că vom fi tratați ca niște militari, nu am crezut că va fi chiar atât de greu. M-am pregătit în primul rand cu pastile de tot felul, nu știam cu ce fel de probe ne vom confrunta, așa că mi-am luat o mică farmacie la mine, care de altfel a fost binevenită și pentru colegii mei. Am avut la mine și nelipsitul spray spirt, pe care îl port mereu în geantă, pe care l-am folosit mult mai des decât mi-aș fi imaginat, pentru că dormind în aer liber trebuia să ne dezinfectam. Vorbesc la plural pentru că deși eram concurenți, devenisem o familie, împărțeam tot, de la mâncare, băutură, paturi pentru dormit, haine. Acolo eram în concurs, practic fiecare lupta pentru el, dar în același timp aveam grijă unii de alții și ne susțineam atât cât puteam. Și dacă tot vorbesc despre susținere, nu puteam să plec de acasă fără rugăciuni. Divinitatea m-a ajutat și ocrotit în toată această perioada grea de filmări.
Andreea Tonciu: Mi-a lipsit cățelul meu, Ego, cu toate că am avut o poză cu el pe noptieră.
Paula Chirilă: Am luat fotografii cu Carla, fetița mea, și le-am lipit deasupra patului, pe perete. Chiar fiica mea mi le-a pus în bagaj, alături de o iconiță pe care am purtat-o tot timpul cu mine, în raniță, în toate misiunile.
Și CRBL a ținut neapărat să vină cu un obiect care să-I amintească de familie, respectiv un breloc primit de la fiica lui, dar și unul ceva mai practic: o plasă de țânțari fără de care a spus că e pierdut. La rândul ei, Rona Hartner și-a adus mir de la biserică și un arici primit de la fiica ei.
