"Alerg. Nu pentru ca as fi o persoana iubitoare de miscare. Alerg intre casa, Antena 3 si scoala de radio si televiziune pe care am infiintat-o. Desi e obositor, e o oboseala placuta, pentru ca in toate cele trei directii am parte de satisfactii.
Sunt o persoana optimista. Am incredere ca, atunci cand iti doresti ceva foarte mult si depui toate eforturile, reusesti. Acord intotdeauna a doua sansa oamenilor din jurul meu. De multe ori si a treia si a patra. Spun lucrurilor pe nume si nu-mi place sa ma imprietenesc cu cineva doar pentru ca mi-ar fi mai bine daca as face-o. Pot fi rea, dar in acelasi timp, cand cineva are nevoie de ajutor, imi pun si sufletul pe tava. Nu gandesc lucrurile foarte mult inainte de a le face. Merg pe instinct. De multe ori se dovedeste a fi gresit.
Primul contact cu jurnalismul? A fost o intamplare banala... In 1997 imi doream sa dau admitere la Academia de Politie la Drept, si cu o luna inainte locurile pentru fete de la Drept au fost distribuite la penitenciare. Parintii mei au pus piciorul in prag, au zis NU... iar jurnalistica era facultatea cea mai apropiata de ce invatasem pana atunci pentru admitere. Imediat dupa inceperea facultatii am devenit invatacel la Cotidianul, sub obladuirea doamnei Tia Serbanescu. La prima conferinta de presa la care am fost trimisa m-am indragostit de cel care este sotul meu acum. Iar restul... e istorie, cum se spune.
Cel mai neplacut moment pe care l-am trait in direct a fost acum ceva timp, cand un coleg operator s-a impiedicat de un cablu si a cazut pe burta in timp ce eu citeam stirile. S-a auzit si o bubuitura foarte puternica. Din fericire, nu a patit nimic, s-a ridicat foarte repede, dar eu am inceput sa rad atat de tare, ca nu s-a mai inteles nimic din ce spuneam. Si oricum nu era o stire tocmai vesela... Doamne, a fost atat de jenant.
Mi-ar placea foarte mult sa fiu regizor de emisie. Mi se pare fascinant sa stai in fata unui mixer imens si sa lucrezi practic cu mai multi oameni in acelasi timp. Sa fii atent la stirile care intra, sa spui operatorilor ce miscari ale camerelor sa faca, ce incadraturi... e fantastic.
Citeste articolul integral pe jurnalul.ro