Simona Gherghe scrie pe blogul ei despre secolul vitezei: "N-AM TIMP!"

"Traim pe fuga, mancam pe fuga, iubim pe fuga, dormim pe fuga. Intre dimineata si seara, e sprintul. Ne trezim ca trec anotimpurile peste noi. Apropos, e toamna de mult... Anii fug si ei. Ne ardem viata in birouri rigide, in zgomotul tastelor si al aparatelor de aer conditionat, inchisi in calculatoare, despre care ne amagim ca ne-ar fi ferestre spre lume.

Visam pe google, ridem pe facebook, ne dam intalnire pe mess. Ne traim iubirile in sms-uri si ne amagim c-am fi fericiti. Ne culcam cu stiri si talk-showuri, ne trezim la fel, cu iluzia cunoasterii. Ii sunam pe cei dragi in graba, poate din automatism, ca apoi sa-i repezim, aruncandu-le in fata arogantul "N-am timp!".

Discutii, telefoane, nervi, resemnare, evadare. Evadare? Alergam in sprint spre vacanta. O saptamana, doua... Pauza de respiratie. Niciodata detasare, insa. Chiar asa, cand ti-ai inchis ultima data telefonul? Si apoi... o luam de la capat, mai inversunat. Crispati, hulpavi, avizi de viteza. Pana la urmatoarea pauza. Si tot asa. Roboti rigizi, prizonieri in propriile vieti. De parca daca ne-am opri, am pierde TRENUL.

Caram dupa noi -povara grea - glodul prejudecatilor. Gandim... cu viteza gandului. Pierdem esenta, caci niciodata N-AVEM TIMP.

Citim titluri, dar uitam povestile.

Ca sa faci parte din lumea asta, trebuie sa tii pasul cu ea. Asta e pretul pe care-l platim cu totii.

Uneori, simt nevoia sa-mi cer timpul inapoi. Dar... N-AM TIMP sa fac asta. Trebuie sa fug, acum. Undeva, cineva ar putea sa ma lase in urma...

PS. Sterge-ti lacrimile, copile, si mergi mai departe..."

+1

Mai multe fotografii

Sursa: Jurnalul Simonei