De ce copiii din picturile medievale au capete de adult. Care e explicația specialiștilor

De multe ori, atunci c​ând vedem picture medievale, plimbându-se prin muzee, avem impresia că bebelușii arată ciudat pentru că majoritatea au cap de adult. Iată care este, de fapt, explicația.

Plimbările prin muzeele de artă sunt adesea o oportunitate bună pentru a putea explora diferitele stiluri ale marilor artiști care au trăit cu secole în urmă. Astfel, mulți dintre noi ne simțim mai inspirați și reușim să ne lărgim orizontul atunci când vine vorba de picture și cum sunt reprezentate personajele cunoscute din istorie.

Mulți bebeluși din picturile medievale par că au capete de adulți, în locul capetelor de copii, cu obraji bucălați și alte trăsături specifice inocenței lor. Uitându-ne la picturi din acele vremuri, avem impresia că artiștii nu prea știau proporțiile feței unui copil, dar, de fapt, lucrurile stau altfel.

În special în operele de artă în care bebeluși apar alături de părinții lor, artiștii au dorit să reprezinte o variantă mai tânără a părintelui, prin prisma copiilor lor. Prin urmare, copilul ajunge să arate aproximativ la fel la chip cu tatăl, mama sau altă rudă care se regăsește în pictură.

Ce spune un profesor de istorie a artei

Artiști in epoca medievală și-au dorit să picteze mini-versiuni ale unor mari personalități. Matthew Averett, un profesor de istoria artei la Universitatea Creighton a analizat acest trend în detaliu, potrivit mentalfloss.com.

El a studiat de ce artiștii au pictat sau desenat bebelușii cu capete de adult în mod intenționat. De asemenea, profesorul de artă a analizat și de ce artiștii renascentiști au renunțat la această tehnică de pictură bizară.

În epoca Renașterii, artiștii au început să îi deseneze pe bebeluși și copii având proporții reale, ca cele ale unui copilaș. În Evul Mediu, toți artiștii iluștrii l-au pictat pe Iisus copil și toate celelalte ipostaze ale unui bebeluș au fost inspirate din picturile cu pruncul Iisus.

Artiștii medievali s-au bazat pe conceptul homunculus, care înseamnă “om mic”, mergând pe ideea că Iisus s-a născut cu o formă a feței perfecta, de neschimbat, potrivit profesorului Averett.

Ce schimbări de stil au apărut în epoca Renașterii

Astfel, aceste capete de copii homunculare, care semănau mai mult cu capetele de adulți au devenit standardul, atunci când venea vorba de reprezentarea unui copil într-o pictură. În Evul Mediu, potrivit lui Averett, artiștii nu doreau să se focuseze pe naturalism, ci se inspirau după copilul Iisus, concentrându-se pe expressionism.

Cu toate acestea, în timpul Renașterii, a înflorit și arta care nu era bazată pe religie și mulți patroni bogați doreau să le fie pictate portretele copiilor lor. Așadar, copii au început să fie pictați mai realist, cu trăsăturile specifice unui copil, de la nasul cârn, la forma gurii.