Sfântul Gheorghe 2020: Purtătorul de biruință, protectorul naturii înverzite, al vitelor și al oilor

E sarbatoare mare in calendarul ortodox. Pe 23 aprilie credincioșii il praznuiesc pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, supranumit ”purtatorul de biruinta”. 

E sărbătoare mare în calendarul ortodox. Pe 23 aprilie credincioșii îl prăznuiesc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, supranumit ”purtătorul de biruință”.

Iconografia păstrează imaginea Sfântului Gheorghe călăre pe un câl, străpungând cu sulița un balaur. Este vorba despre o legendă pioasă, în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena, din provincia Libiei, terorizată de un balaur. Această imagine a sfântului a rămas în amintirea oamenilor că model de curaj în luptă cu diavolul. Mai este reprezentat într-o mantie roșie, culoare tradițională pentru un martir, dar și că războinic pedestru sau că tribun militar în veșminte patriciene, cu o diademă metalică pe cap, cu o platoșa sub mantie, ținând o cruce în mână dreaptă și o sabie în mână stânga.

Traditii si superstitii de Sfântul Ghoerghe. Ce să faci ca să-ți meargă bine tot anul

În tradiția populară Sfântul Gheorghe este cunoscut sub numele de Sân-George. Este considerat a fi un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor.

În dimineață zilei de Sân-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așeza la stâlpii porților și ai caselor, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, în grădini și pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea că oamenii, vițele și semănăturile erau protejate de forțele malefice.

Ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotrivă bolilor. Ele erau puse și în hrană animalelor, în credința că acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.

În ajunul zilei de Sân-George, fețele de măritat credeau că își pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apa.

Sursa foto: ziarulunirea.ro

Există și obiceiul că în dimineață zilei de 23 aprilie, fețele să pună în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronițe, pentru a observă care fecior va călca peste ele. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coronițe, fețele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele și coronițele erau păstrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite că remediu în ameliorarea diferitelor boli.

Tot în dimineață zilei de 23 aprilie, fetele mergeau pe furiș în pădure pentru a culege mătrăgună și năvalnic. Aceste plante erau puse în pod sau sub streașina, în credința că ele le vor aduce pețitori bogați.

În fiecare an, la 23 aprilie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Mare Mucenic născut în Capadocia, din părinți creștini. A urmat carieră militară și a ajuns comandant în armată împăratului Dioclețian. În anul 303, împăratul a dat un decret prin care toți creștinii erau obligați să se lepede de credința în Hristos și să se închine zeilor. Sfântul Gheorghe, pentru că nu a vrut să jertfească zeilor, a fost condamnat la moarte prin decapitare în anul 303, în ziua de 23 aprilie.

sursa: crestinortodox.ro