În ce oraș este ilegal să mori, dar și să (te) naști. Ce alte legi stranii sunt implementate și de ce

Există un oraș în care oamenii nu se pot naște și nu pot muri. Totodată este interzisă creșterea pisicilor ca animale de companie.

• MAREA PREMIERĂ POWER COUPLE, SEZONUL 2! Vezi cele mai noi episoade de la 20:30, numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY

În colțurile lumii sunt varii legi și reguli după care oamenii trăiesc. Deși de multe ori par ciudate și lipsite de sens, când ajungi să le cunoști le înțelegi utilitatea.

În ce oraș este ilegal să mori, dar și să (te) naști. Ce alte legi stranii sunt implementate și de ce

Chiar dacă respectă unele dintre cele mai ciudate reguli din lume, locuitorii orașului Longyearbyen nu fac parte din niciun cult religios.

Longyearbyen este cel mai nordic oraș de pe Pământ. Se află pe insula Svalbard, acolo unde, printre locuitori, și-au găsit un cămin și urșii polari, renii și păsările.

Oamenii care au decis să locuiască acolo se ghidează după niște reguli stricte, dar inedite.

În acest oraș, locuitorii nu au voie să se apropie de pisici, dar și nici să se nască sau să moară. Totodată, aceștia trebuie să poarte întotdeauna o armă la ei, din motive de siguranță, putând fi atacați de urși polari.

Potrivit The Sun, sunt aproimativ 3.000 de urși polari pe insulă, în timp ce populația oamenilor nu depășește 2.500. Cu toate acestea, nu s-au înregistrat decât cinci atacuri ale urșilor polari asupra oamenilor în ultimele decenii.

În ciuda faptului că poartă o armă, este interzis să o folosească în spațiile publice din oraș. Totodată, oamenii pot achiziționa o cantitate limitată de alcool pe lună.

„Nu doar natura fac din acest loc unul incredibil, ci și oamenii. Cum nimeni nu s-a născut aici în Svalbard, înseamnă că toți cei care locuiesc aici au decis să facă asta.

Ceea ce înseamnă că s-a format o comunitate de oameni destul de asemănători, care au în comun pasiunea pentru locul în care stau”, spune Cecilia Blomdahl, una dintre locuitoarele din Longyearbyen.

Cei care doresc să se mute în Longyearbyen nu au nevoie de viză.

Iar pentru a trăi în comuniune cu natura și pentru a proteja fauna locului, oamenii au adoptat niște legi mai ciudate.

În anii '90, pisicile au fost interzise ca animale de companie, după ce autoritățile norvegiene le-au desemnat purtătoare de rabie și tenie, reprezentând astfel un risc mult prea mare pentru oameni.

Tot pentru a proteja populația, autoritățile au interzis moartea și nașterea în oraș. Această lege a fost implementată după ce s-a descoperit că cadavrele victimelor pandemiei de gripă din 1918 nu s-au descompus. Astfel că, bolnavii în stare terminală sunt transportați de pe insulă, trănindu-și ultimele clipe în altă parte față de locul în care și-au dus zilele.

Moartea și înmormântările sunt interzise încă din anul 1950. În cazul în care se întâmplă să moară cineva, trupul îi este fie ars, fie transportat pe continent pentru a fi înmormântat.

De asemenea, dacă o femeie se pregătește să nască, aceasta trebuie să părăsească insula cu o săptămână înainte de termenul limită, pentru a naște pe continent.

Guvernul norvegian a declarat la data de 9 februarie că se vor înăspri regulile pe insulă: „Înăsprim reglementările de mediu în Svalbard pentru a consolida protecția florei și faunei.”

Conform noilor legi, este interzisă folosirea dronelor fără pilot, dar și a motociletelor de zăpadă pe gheața mării. Totodată, tot ce este motorizat pe mare trebuie să păstreze o distanță de cel puțin 150 de metri față de morse.

Aproximativ 60% din insulă este acoperită de ghețari, iar turiștii sunt avertizați de dezghețarea acestora.

Blomdahl, un locuitor al insulei, a declarat: „Nu este ușor să trăiești pe Svalbard, însă îți trezește o mare satisfacție!”

S-au pus bazele orașului Longyearbyern în 1906 și este printre puținele locuri în care te poți muta fără viză. Norvegia deține Svalbard din 1920, însă cetățenii țărilor din Uniunea Europeană nu au nevoie de viză pentru a se muta acolo.

Cei care vizitează Longyearbyen se pot bucura de incredibile efecte naturale, dar și de un mod mult mai simplu și plin de satisfacție de a trăi viața.