Nimic de coronavirus. Povestea lui Ioan Tăutu, primul român opărit cu cafea. ”Au sorbit felegeanul, ca pe altă băutură!”
Ioan Tăutu, mare logofăt moldovean în vremea domniilor lui Ștefan cel mare și Bogdan al III-lea cel Orb ewte trimis, ca diplomat, la Înalta Poartă. Aici i se oferă o cafea fierbinte. Ion Neculce consemnează, în ”O samă de cuvinte”, cum că neștiind ce băutură este și nedorind a se face de râs, a sorbit întreaga licoare, opărindu-se. Poveste primului nostru băutor de cafea
Publicat: Sambata, 21 Martie 2020, 13:05 | Actualizat: Sambata, 21 Martie 2020, 13:51În 1497, înaintea bătăliei de la Codrii Cosminului, marele Ștefan cel Mare îl cheamă dinaintea sa pe Ioan Tăutu, logofătul. Pe el și pe vistiernicul Isac îi trimite cu solie la regele Poloniei, Ioan Albert. Acesta primește darurile, dar nu divulgă că ar vrea să atace Moldova. Logofătul, diplomat versat pentru acele vremuri, ”miroase” ceva. Lasă vorbă lui Ștefan să se pregătească de atac. Polonezii se îndreaptă spre Pocuția, azi parte a Ucrainei, la granița cu România. Logofătul e trimis din nou la dialog. E arestuit și dus la Liov. Dar continuă să militeze pentru pace. Ștefan cel Mare îl învinge pe Ioan Albert la Codrii Cosminului, pe 26 octombrie 1497, apoi semnează actele de bună viețuire, în 1499, cu leșii. Domitorul nu uită de logofăt, căruia îi dă pământ mult, în Țara de Sus, la Bălinești, lângă Siret.
Și scrie Ion Neculce în ”O samă de cuinte” (1732):
„Când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la margine: Câmpul Lungu rusescu, Putila, Răstoaceli, Vijnița, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuții, Voloca. Toate acestea le-au dăruit craiul leșescu Tăutului logofătului. Și au pus hotar apa Cirimușul, întru o duminică dimineața.”
În iulie 1504, după moartea lui Ștefan cel Mare, fiul său și al Mariei Vochița, Bogdan al III-lea, asociat la domnie încă din anul 1497 (n.r. - anul Bătăliei de la Codrii Cosminului, unde se pare că și-a fi pierdut un ochi, de aici și porecla de ”cel Orb”), 25 de ani, îl trimite cu solie la sultanul Imperiului Otoman, pentru a închina țara și a plăti tribut. Și continuă Neculce, vorbind despre ctitoria sa, Biserica ”Sf. Nicolae” din Bălinești:
”„Iară împărățiia de bucurie mare cu dragoste i-au priimit și au dăruit toți banii Tăutului logofătului celui mare și i-au adus în țară și au ziditu pre acei bani o sfântă bisérică în satu în Bălinești, ce este la ținutul Sucévii și trăiește pănă astăzi”
Tot Ion Neculce istorisește povestea primului român băutor de cafea, care, neștiind ce trebuie să facă și nedorind a supăra gazdele, a ras totul dintr-o suflare, opărindu-se!
„După ce au luat Bogdan-vodă domnia, au și triimis pre Tăutul logofătul sol la turci, când au închinat țara la turci. Și așè vorbăscu oamenii, că l-au pus viziriul de au ședzut înaintea viziriului pre măcat, și n-au fost având mestei la nădragi, că, trăgându-i ciubotile, numai cu colțuni au fost încălțat. Și dându-i cahfè, nu știè cum o va bè. Și au început a închina: <<Să trăiască împăratul și viziriul!>>. Și închinând, au sorbit felegeanul, ca altă băutură.” Felegenul este o ceașcă turcească, fără toartă, cu suport metalic...
Diplomatul c continua să-și facă meseria și după acest episod hazliu. La 1505 intermediază căsătoria lui Bogdan al III-lea cu Elisabeta, sora regelui Poloniei, dar leșii cam stâmbă din nas, pentru că moldoveanul e fără un ochi. Apoi, la 1509, e la masa tratativelor când se încheie pacea moldo-polonă. Documentul e semnat de el, din partea Moldovei, la 22 ianuarie 1510.
Logofătul Tăutu, primul băutor de cafea de prin iste părți, se stinge la 1511, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii ”Sf. Nicolae” din Bălinești, a sa ctitorie.