Intrarea în Biserică a Maicii Domnului 2024. Ce tradiții, obiceiuri și superstiții au loc în această zi de mare sărbătoare

Românii prăznuiesc în fiecare an Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului pe data de 21 noiembrie! Iată care sunt credințele populare, ritualurile și semnificația spirituală a acestei mari sărbători!

Intrarea Maicii Domnului în Biserică sau Ovidenia, așa cum mai este cunoscută această mare sărbătoare, este o zi extrem de importantă pentru credincioșii ortodocși.

Sărbătoarea comemorează aducerea Fecioarei Maria la Templu de către părinții ei, Sfinții Ioachim și Ana, acolo unde a fost închinată de Arhiereul Zaharia și unde a stat timp de 12 ani.

Descoperă în rândurile de mai jos ce semnfiică această sărbătoare și care sunt cele mai frumoase tradiții și obiceiuri din această zi!

Ce semnifică Intrarea în Biserică a Maicii Domnului 2024

În tradiția populară, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este cunoscută și sub denumirea de Sărbătoarea Luminii, Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia și este prăznuită pe data de 21 noiembrie în fiecare an.

În această zi Fecioara Maria a fost condusă de marele preot Zaharia în cea mai sfântă încăpere din Templu pentru ca ea însăși să devină „Sfânta Sfintelor” a lui Dumnezeu, iar de atunci în fiecare an se țin tradiții, obiceiuri și superstiții cu o mare însemnătate, scrie azm.gov.

Tradiții, obiceiuri și superstiții care au loc în ziua Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Potrivit vorbelor din popor, oamenii spun că în ziua acestei mari sărbători se deschid cerurile, iar animalele prind glasul vorbirii.

În cele mai multe zone din țară se fac pomeni pentru morți, iar pentru cei care au trecut în lumea celor drepți fără lumânare li se aprinde una în această zi.

Pe timp de noapte se fac farmece și descâtece, se fac observații și previziuni meteorologice și se află ursita.

Potrivit spuselor din popor în noaptea de Ovidenie strigoii circulă fără opreliște, iar oamenii ung cu usturoi cercevele geamurilor, tocurile ușilor, vatra și cuptorul.

Tot în această zi copiii pu crengi de măr în apă pe care le păstrează la căldură într-un loc luminat până când încep să înmugurească și să înflorească. Acestea se folosesc în noaptea de Anul Nou drept sorcove pe care cei mici le folosesc la colindat.

În ajunul sărbătorii descântătoarele fac „privegherea apei”, punând apă într-un vas și lăsând-o peste noapte pentru a căpăta puteri vindecătoare.

În ziua de 21 noiembrie creștinii merg la Biserică pentru Sfânta Liturghie și aduc preparate de post și pește pentru sfințire și pentru a fi oferite de pomană pentru sufletele celor adormți.

În anumite regiuni din țară se împart și plăcinte cu dovleac și lumânări cu gândul la cei care au murit fără a li se aprinde lumânare.

Fetele care vor să își afle ursitul merg la o fântână cu o lumâare albă, iar la momentul cântatului cocoșului, lumânare aprinsă se așază pe margine fântânii. Fetele trebuie să privească în apă, acolo unde ar trebui să vadă chipul ursitului.

Ca superstiție care a rămas neclintită de-a lungul timpului este aceea de a nu spăla în această mare zi, iar unii credincioși încă aleg să nu spele până la Sângiorz.