Câțiva voluntari ai unei asociații ce se ocupă de protecția animalelor din Galați au reușit să ajungă la timp pentru a salva câinele aflat într-un sat din Vaslui.
De Bobiță avea grijă o femeie de 65 de ani, aflată la 360 de kilometri distanță. Din cauza restricțiilor impuse de epidemia de coronavirus din România, aceasta nu a mai putut ajunge la patruped, căci deplasarea între orele 11 și 13, pe respectiva distanță, ar fi fost imposibilă.
citește și: La ce temperatură moare coronavirusul, de fapt! Doar așa îl elimini de pe haine sau măști de protecție
Stăpânii câinelui au murit de bătrânețe, dar animalul credincios a rămas în gospodărie, să păzească agoniseala de o viață a acestora. O femeie din Galați mergea la câine de două ori pe săptămână, ca să-i lase apă și mâncare. Totuși, din cauza restricțiilor, aceasta s-a văzut nevoită să ceară ajutorul asociației de voluntari. Oamenii au intervenit rapid, iar Bobiță a fost salvat!
Cu ultimele puteri, animalul s-a apropiat de salvatorii săi.
CÂINE DIN VASLUI, SALVAT DUPĂ O LUNĂ ÎN CARE A STAT FĂRĂ APĂ ȘI MÂNCARE
Iată mai jos postarea celor de la asociația care l-a preluat pe Bobiță:
„ 360 km pentru o viața. ❤🐕🐾
Un câine din Vaslui a fost salvat după ce a stat o lună fără mâncare și apă
Bobiță a fost salvat de voluntari ai unei asociații pentru protecția animalelor din Galați
Astazi Help Labuș a mai făcut o minune și a salvat o viața de cățel din jud. Vaslui. Am aflat de Bobiță de la o doamna care ne-a sunat disperata, sa ne ceara ajutorul. Stăpânii lui Bobiță au murit de bătrânețe iar el a rămas în gospodărie, sa le păzească munca de o viața. Nu a avut loc în casa nimănui și nici în inima vreunui vecin, să-i poarte de grija; doamna călătorea de la Galați, la fiecare doua săptămâni și ii lăsa mâncare și apa. Și Bobiță aștepta.
citește și: Gest emoționant făcut de un câine pentru vecina sa aflată în izolare. Face asta aproape zilnic!
Restricțiile de circulație impuse de pandemia coronavirus au împiedicat-o pe doamna care se îngrijea de Bobiță sa ajungă la el, sa ii asigure cele necesare. I-a luat mai bine de o saptamana sa ne gaseasca. Ne-a sunat plângând, ne-a indicat comuna, satul, ne-a dat cheile de la poarta și duși am fost. Pe 8 aprilie se facea o luna de cand nu l-a mai vazut. Cele mai negre gânduri le-am avut pe drum, ca am putea ajunge prea târziu.
Dar n-a fost așa. Răgușit, slăbit, aproape resemnat, Bobiță ne-a lătrat și a venit încet spre noi. Bucuria a fost de nedescris, încă pare un vis. Bobiță e cu noi acum și câte zile o avea, va fi protejat, hrănit si ingrijit in marea casa a lui Labus.
Nu uitați de necuvântătoare, nu lăsați sa treacă o zi fără o fapta bună.
#pandemiedefaptebune”
