Aproape toti copiii cu varsta de pana la un an sunt in grija unuia dintre parinti. Insa in cazul celor intre un an si trei an, deja este o regula ca ei sa fie crescuti si educati de persoane care nu ii cunosc neaparat foarte bine, cum ar fi bonele sau baby-sitters.
Copii mici au nevoie sa aiba siguranta ca sunt iubiti si ca li se asigura satisfacerea nevoilor de baza. Ideal ar fi sa exista o societate mai putin consumerista in care parintii sa nu se simta obgligati sa lucreze in acesti cativa primi ani de viata ai copilului. Asta ar insemna sa privim altfel obsesia pentru munca ce ia amploare de la an la an, dar si materialismul.
Cu toate acestea, a renunta de tot la serviciu inca nu este o miscare prea buna: aproape jumatate dintre mame ajung sa creasca singure copii si in contextul in care diferenta de salarii in functie de sex este inca de 12%, a ramane in urma cu dezvoltarea profesionala cat copiii sunt mici, poate adanci si mai mult acesate diferenta.
Traim inca intr-o cultura care pune accentul pe lucruri facute dupa un program, la ore fixe si in care, cu cat muncesti mai mult, cu atat mai bine. Iar cei care lucreaza part-time sunt de multe ori priviti ca ineficienti.
Lucrurile insa par sa se schimbe. In Marea Britanie deja exista in campul muncii o lipsa de persoane bine pregatite, iar angajatorii nu isi mai pot permite sa ignore mamele care lucreaza si se simt excluse in multe situatii din cauza faptului ca au o familie.
Problema adevarata legata de cresterea copiilor nu este aceea ca ei nu sunt ingrijiti de parinti in majoritatea timpului, ci daca sunt sau nu iubiti, daca timpul pe care il oferiamicutilor este unul de calitate. Daca stai acasa si esti nefericita din cauza acestui lucru, nu vei fi un parinte prea bun.
foto: http://picsdigger.com
Cum te intelegi cu...socrii?... 4 motive pentru care barbatii sunt inca la putere...
