Pentru această zi, încă de pe vremea șezătorilor, se pregătesc tot felul de preparate delicioase. În unele zone această zi se aseamănă cu Revelionul.
Credincioșii nu uită că ziua de Lăsata Secului este una deducată pomenirii celor adormiți. Se pregătesc mâcăruri de dat de pomană: plăcinte cu mălai în frunze de varză, tăiței cu nucă sau cu mac, poame coapte.
În unele zone această zi este una în care se mânca și se bea din abundență. Sărbatoarea purta nume specifice diferitelor zone: Priveghi, Alimori, La Zăpostit, Hodăițe, Refenele, Opaiț.
În Muntenia Lăsata Secului este o petrecere în familie. Se obișnuiește ca cei mici să se ducă la cei mari, copiii la părinți, finii la nași și aduceau câte un plocon, sărutau mâna gazdei și cereau iertare, pentru a intra împăcați cu toată lumea în Postul Crăciunului.
În Maramureș se obișnuia ca fetele și flăcăii să adune, să se urce pe înălțimile satului, une făceau roți mari din paie aprinse și-i satirizau pe cei rămași necăsătoriți, în cadrul unui obicei numit strigăturile peste sat.
Citește și: Calendar ortodox noiembrie 2019. Când începe Postul Crăcinului și cum trebuie ținut corect
Rugăciune la început de post
„Doamne! Dă-ne să ne vedem păcatele noastre, astfel încât mintea noastră, atrasă cu desăvârșire de luarea-aminte față de păcatele noastre, să înceteze a mai vedea greșelile aproapelui, și să-i vadă pe toți într-acest chip buni. Dă inimii noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui, să își unească toate grijile numai în grija pentru dobândirea curăției și a sfințeniei, poruncite și gătite nouă de Tine. Dă-ne nouă, celor ce ne-am spurcat haina sufletului, să o albim iarăși: ea a fost deja spălată prin apele Botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apele lacrimilor. Dă-ne să vedem în lumina harului Tău neputințele cele de multe feluri care trăiesc în noi, înăbușind în inimă mișcările duhovnicești, aducând în ea mișcările sângelui și trupului care sunt potrivnice Împărăției lui Dumnezeu. Dă-ne marele dar al pocăinței, înaintea căruia merge și pe care îl naște marele dar al vederii păcatelor noastre. Păzește-ne, cu aceste mari daruri, de hăurile amăgirii de sine care apare în suflet din pricina păcătoșeniei sale neluate în seamă și neînțelese, și se naște din lucrările patimii dulceții și slavei deșarte care trăiesc în el neluate în seamă și neînțelese. Păzește-ne pe noi cu aceste mari daruri în calea noastră către Tine, și dă-ne nouă să ajungem la Tine, Cela ce chemi pe cei ce-și recunosc păcătoșenia, și lepezi pe cei ce se socot drepți, ca să Te slavoslovim în veci, întru veșnica Ta fericire, a singurului Dumnezeu adevărat, răscumpărătorul celor robiți și Mântuitorul celor pierduți. Amin.”
