Ce faci cand copilul are febra?

Febra este o reactie normala a orga­nismului, un mecanism ancestral, nespecific, dar eficient si, din pacate, inca incomplet inteles de lupta cu boala. De aceea, atunci cand combatem febra nu ajutam intotdeauna procesul de vindecare. Se apreciaza, de pilda, ca o tempe­ratura de 38,8 grade Celsius este foarte eficienta in lupta contra infectiilor.

Capacitatea de reactie febrila a copilului este mai mare decat a adultului. Astfel, copilul face febra mai des si poate atinge rapid (si suporta, in general, bine) valori mari ale temperaturii. Nivelul febrei nu trebuie insa corelat cu gravitatea bolii: exista afectiuni minore, care se manifesta cu ascensiuni febrile spectaculoase (de exemplu, banale viroze respiratorii) si boli grave, care nu se insotesc de febra sau in care aceasta atinge valori modeste.

Uneori, chiar lipsa de raspuns a copilului la boala, incapacitatea de a reactiona prin febra sau, din contra, coborarea temperaturii sale corporale la valori aflate la limita inferioara a normalului sunt mai ingrijoratoare in evaluarea starii de sanatate. Astfel, sensul de apreciere a fenomenului febril este nu neaparat valoarea, ci persistenta sa, starea generala a copilului - alterata sau normala - si mai ales alte simptome asociate: durere, eruptie a pielii, tuse, tulburari respiratorii etc.

Totul incepe (si in acest caz) in mintea noastra: reglarea temperaturii este asigurata de o zona a creierului numita hipotalamus, care actioneaza ca un adevarat termostat. El primeste informatii ale valorii temperaturii la nivelul pielii si ale sangelui si pastreaza un echilibru intre procesul de generare a caldurii (la nivel hepatic si muscular) si procesul de pierdere a acesteia prin respiratie sau transpiratie, mentinand valoarea normala, fiziologica a temperaturii corporale.

Valorile normale sunt intre 36,6 si 37 de grade C (temperatura masurata oral). Temperatura nu este perfect constanta in timpul zilei. Cele mai ridicate valori se inregistreaza intre orele 16:00 si 18:00 (pana la 37,5 grade C) si cele mai scazute la 6:00 (36,3 grade C).

La acelasi individ, valorile temperaturii pot varia in cursul zilei cu 0,5 grade C. In diferite circumstante - dupa exercitii fizice, bai calde, dupa purtarea de imbracaminte groasa, inadecvata sau expunerea la temperaturi externe crescute - temperatura corporala poate creste pasager chiar pana la 38 de grade. Temperatura masurata rectal este cu 0,3-0,6 grade C mai mare decat cea ma­surata oral, iar cea masurata axilar, cu 0,3-0,6 grade C mai mica decat cea orala.

VIRUSURI, BACTERII, FUNGI

Numerosi stimului cum ar fi virusuri, bacterii, fungi (sau toxine, produse ori fragmente ale acestora), procese inflamatorii, traumatisme, necroze tisulare (distructii ale tesuturilor), fenomene imune sau alergice (de exemplu, formarea de complexe antigen-anticorp) determina eliberarea unor substante numite cytokine pirogene (care induc febra), dintre care cele mai cunoscute sunt interleukinele 1 si 6, factorul de necroza tumorala sau interferonul alfa. Acestea cresc concentratia de prostaglandine E la nivel hipotalamic, ceea ce determina "setarea" acestuia la o valoare mai mare de temperatura.

Odata selectata se iau masuri necesare pentru atingerea ei: se comanda o vasoconstrictie periferica (sangele este retras de la periferie, din piele spre organele interne, pentru a nu se pierde caldura), ceea ce da senzatia de frig, se produc frisoane cu tremuraturi ale muschilor (caci activitatea musculara duce la cresterea temperaturii) si daca este necesar creste si sinteza acesteia la nivel hepatic.

In plus, in aceste circumstante, oamenii reactioneaza instinctiv pentru conservarea caldurii (se imbraca mai gros sau se acopera bine), ceea ce contribuie, de asemenea, la cresterea temperaturii. Odata atinsa valoarea dorita, hipotalamusul o mentine prin mecanismele sale obisnuite, pana cand se comanda coborarea ei, moment in care se deruleaza fenomenele inverse - de vasodilatatie periferica si transpiratie. In cele mai multe cazuri de febra, tempe­ratura creste cu 1-3 grade.

INFECTII

De cele mai multe ori, febra este intr-ade­var de natura infectioasa, putand fi produsa de diferite virusuri (mai frec­vent adenovirusuri, rinovirusuri, virusuri gripale si paragripale, virusurile hepa­titei, enterovirusuri, rotavirusuri etc.) sau bacterii (streptococ, pneumococ, stafilococ, meningococ, Escherichia Coli, Haemo­phi­lus etc.).

Acestea pot determina: infectii ale cailor respiratorii superioare (banalele raceli), otite, faringite si amigdalite, si­nuzite, laringo-traheite, pneumonii, bronsite si bronsiolite, infectii ale cailor urinare si rinichiului (pielonefrite), gastro-enterite, apendicite, infectii articulare si osoase, celulite (infectii ale tesutului subcutanat), meningite (inflamatia meningelui, foita care inveleste creierul si maduva) si encefalite (inflamatia creierului), endocardite (infectii ale tesutului care captuseste inima) si pericardite (infectii ale tesutului care acopera inima), bacteriemii (prezenta de bacterii in sange) sau septicemii (prezenta persistenta de bacterii in sange, cu o reactie sistemica din partea organismului).

Febra prelungita denota, de obicei, fie o infectie cronica (tuberculoza, abcese cu diferite localizari - hepatice, abdominale, renale), fie alte tipuri de afectiuni, care nu sunt de natura infectioasa: cancer (leucemii sau limfoame), hipertiroidism, boli de colagen, afectiuni autoimune (diferite artrite, afectiuni inflamatorii intestinale).

Exista si medicamente, de exemplu antibiotice (unele peniciline, cefalosporine, sulfonamide), antihistaminice, salicilati, barbiturice care pot induce cresterea temperaturii corporale, la fel si unele intoxicatii, disfunctii ale sistemului nervos central sau expuneri la temperaturi mari (insolatie).

Citeste si Jurnalul National

+3

Mai multe fotografii

Foto: padresonones.es