Așa că hai să fim sincere măcar pentru o clipă: nu există părinte care să nu fi spus sau făcut, la un moment dat, ceva ce ar vrea să retragă. Poate ai ridicat tonul. Poate ai uitat ceva important. Poate ai luat o decizie grăbită și te-ai simțit prost după. Și știi ce? Asta e perfect normal. Dar ceea ce face diferența nu e perfecțiunea, ci cum alegem să vorbim despre imperfecțiunile noastre.
De ce este important să îți împărtășești greșelile cu copilul tău: exemple din viața reală
Atunci când îi arăți copilului tău că și tu greșești, îi transmiți un mesaj extrem de important: „E în regulă să nu fii perfect. Contează ce faci după.” În rândurile de mai jos vorbim despre cum poți transforma greșelile tale în oportunități de creștere pentru copil, cu exemple reale, simple și sincere.
Îi învățăm că greșelile sunt normale, nu rușinoase
Copiii învață prin imitare. Dacă noi îi certăm că au spart ceva sau că au greșit un exercițiu, dar ne ascundem propriile greșeli, ei încep să creadă că greșeala e ceva „rău” sau „interzis”. Că trebuie să o nege, să se rușineze, poate chiar să mintă.
Dar dacă tu spui: „Uite, azi am uitat un lucru important la muncă și m-am simțit puțin prost, dar am vorbit cu colegii și am rezolvat. Toată lumea mai uită câte ceva.” Atunci îl înveți că e ok să greșești și că important este cum repari și ce înveți din asta. Și că nu e sfârșitul lumii, ci doar o parte din viață.
Construim o relație bazată pe încredere și autenticitate
Când îți recunoști greșelile în fața copilului tău, îi transmiți un mesaj foarte clar: „Poți avea încredere în mine. Nu mă prefac că sunt perfectă. Sunt sinceră cu tine.”
Și, la rândul lui, va fi sincer cu tine. Va ști că, dacă vine să-ți spună că a luat o notă mică sau că a făcut o prostie, nu îl vei judeca, ci îl vei înțelege, pentru că și tu ai trecut prin asta.
Spre exemplu, poți dezvolta o „tradiție”: în fiecare seară, fiecare spune câte un „Lucru fain” și un „Lucru care n-a mers prea bine” din ziua respectivă. Și poți începe chiar tu: „Azi am fost cam nerăbdătoare și am ridicat tonul la cineva. Nu mi-a plăcut de mine.” Astfel, copilul va fi mult mai deschis să spună și el ce n-a mers. Fără teamă. Fără rușine. Doar sinceritate.
Citește și: Ce abilități de adaptare ar trebui să aibă fiecare copil. Cum îl poți ajuta să și le însușească
Îi învățăm cum să repare greșelile
Când greșim și recunoaștem asta în fața copilului, nu ne oprim doar la „Am greșit”, ci mergem mai departe:
- Ce am învățat din greșeală?
- Ce aș putea face altfel data viitoare?
- Ce pot face acum ca să repar?
De exemplu, dacă într-o zi ești fost foarte grăbită și îi spui copilului ceva în grabă, pe un ton cam sec, poți reveni mai târziu: „Îmi pare rău că am vorbit așa. Nu a fost frumos din partea mea. Eram stresată, dar nu e vina ta. Data viitoare promit să respir adânc înainte să răspund.”
Ce a învățat din asta? Că și adulții pot greși. Că e important să ne cerem scuze. Că se poate repara. Și mai ales, că e în regulă să fii imperfect, atâta timp cât încerci să fii mai bun.
Îi ajutăm să-și dezvolte compasiunea (față de sine și de alții)
Când copiii văd că și mama sau tata greșesc și totuși se iubesc pe ei înșiși, învață ceva prețios: compasiunea. Față de ei înșiși, dar și față de ceilalți. Vor învăța să nu se critice atât de dur. Vor ști că nu trebuie să fie perfecți pentru a fi iubiți. Și că și ceilalți oameni greșesc, și merită înțelegere.
Îi pregătim pentru viața reală
În viață, vor da greș. Vor fi refuzați. Vor spune ceva nepotrivit. Vor uita ceva important. Și dacă au crescut într-un mediu în care greșeala e „pedepsită” sau ascunsă, vor duce cu ei anxietate și vinovăție.
Dar dacă au crescut într-un mediu în care greșeala e o oportunitate de învățare, vor fi mai curajoși, mai rezilienți și mai deschiși la schimbare. Până la urmă nu asta e ce ne dorim pentru ei?
