Cercetatorii germani au aratat ca tendinta de suicid la copii imbraca un numar foarte mare de forme, iar unul dintre factorii declansatori este informatia despre viata si realitate pe care o primesc de la parinti. Nu trebuie sa se inteleaga ca exista informatii care-l transforma pe copil in sinucigas, ci doar ca ele pot reprezenta scanteia care aprinde dorinta de sinucidere. Studiile psiho-antropologilor francezi au dovedit ca diferite tipuri de informatii pot fi considerate periculoase, in special pentru o anumita categorie de copii.
Vinovatia si autoinvinuirea. Notiunea de vinovatie prezinta riscul cel mai mare de a-l transforma intr-un sinucigas. In trecut se credea ca numai depresivul adult poate avea complexe de vinovatie care induc tendinta de sinucidere. Psihologii britanici au dovedit ca asta se intampla si in psihicul prescolarului. Copilul nativ apatic nu percepe vinovatia ca un adult, ci o interpreteaza ca pe un rau existent in interiorul sau.
Creierul lui interpreteaza negativ orice realitate, in procent de 90%. Analiza involuntara a vinei sau invinuirilor il face sa se considere el insusi un element care trebuie urat sau chiar ucis, asa cum se intampla in basme sau povesti. De cele mai multe ori, nu se gandeste rational la cum sa se sinucida, dar subconstientul il impinge spre a face un act periculos pentru viata sa.
Cel care se simte coplesit de o vinovatie devine constient mai curajos in a trece strada ori a se juca cu priza sau cu focul. Vinovatia si mai ales tratamentul indiferent al parintilor fata de copilul care se simte vinovat il obliga, in unele cazuri, pe micut sa se poarte extrem de neglijent fata de pericolele care l-ar putea costa viata.
Notiunea de perfectiune. Majoritatea antropologilor cred ca omul s-a nascut cu tendinta de perfectiune ori a dobandit dependenta de a visa la perfectiune, ceea ce ne-a ajutat sa evoluam de la animal la om. Cu toate acestea, pentru copilul apatic cu risc la suicid, toate notiunile legate de ideea de perfectiune pot conduce catre moarte.
In peste 65% din cazurile studiate, copiii evaluati psihologic cu risc de suicid accepta foarte greu chiar si cel mai mic esec. Surprinzator este faptul ca nu este vorba de o sensibilitate extrema, ci de un mecanism intim biochimic, care activeaza tendintele autodistructive. Copilul percepe esecul ca pe un ultim punct din viata in care a mai avut putere sa raspunda activ evenimentelor din jur, apoi se lasa prada instinctelor, iar uneori cel autodistructiv poate invinge.
Suicidul poate aparea in mod foarte variat, semanand adesea cu un accident, precum caderea de la inaltime, ratacirea intr-un loc pustiu, foarte rar inec sau autoranire. Aceste ultime doua solutii sunt alese mai ales de sinucigasii de varsta adolescentei, in urma esecurilor sentimentale.
Foto: www.teen-depression.info
Citeste si Revista Felicia!
Căutare
User
