Cine nu a trăit scena clasică din parc: tu spui „Hai acasă!”, iar copilul continuă să se joace ca și cum nici nu te-ar auzi? În cele din urmă, exasperat, spui „Bine, plec fără tine!” și faci câțiva pași. Cel mic se sperie și aleargă după tine. Funcționează pe moment, dar cât de sănătos este acest obicei?
Orice părinte știe cât de greu este să convingi un copil mic să plece de la joacă atunci când el ar mai sta ore întregi. În ciuda rugăminților, a promisiunilor sau a explicațiilor, de multe ori copilul ignoră pur și simplu apelurile părintelui.
În aceste situații, mulți ajung să spună fraza „Plec fără tine”, sperând că teama de a rămâne singur îl va face pe cel mic să cedeze. Și da, de cele mai multe ori copilul reacționează imediat, speriat, și vine în fugă.
Însă psihologii atrag atenția că această metodă, deși eficientă pe termen scurt, poate avea efecte negative pe termen lung.
Ce se întâmplă în mintea copilului
Dr. Tovah Klein, director al Barnard College Center for Toddler Development și autoare a cărții Raising Resilience, explică faptul că micuții sunt într-o etapă în care descoperă că sunt persoane independente, cu preferințe și idei proprii. Ei vor să decidă singuri ce fac și când, iar asta include și momentul în care pleacă din parc.
În plus, copiii mici nu au simțul timpului. Pentru ei contează doar prezentul, iar joaca din acel moment este tot ce există. În timp ce părintele se gândește la cină, la ora de culcare sau la alte responsabilități, copilul nu poate înțelege aceste urgențe.
De aceea, amenințarea „Plec fără tine” lovește direct în cea mai mare frică a copilului mic: teama de a fi abandonat. Chiar dacă pare un truc inofensiv, pentru copil este o experiență intensă și înfricoșătoare.
De ce este această frază periculoasă
„Strategia funcționează pentru că îi sperie pe copii”, spune Tovah Klein într-un articol publicat pe huffingtonpost.co.uk . „Ei aleargă după părinte nu pentru că acceptă limita, ci pentru că se tem că vor fi lăsați în urmă.”
Deena Margolin și Kristin Gallant, fondatoarele platformei Big Little Feelings, subliniază că acest mesaj erodează treptat baza de siguranță a copilului. În loc să simtă că părintele este un sprijin necondiționat, copilul învață că iubirea și protecția sunt condiționate de ascultarea imediată.
În timp, acest tipar poate afecta încrederea copilului, îi poate scădea stima de sine și îi poate transmite ideea că dragostea trebuie „câștigată” prin supunere. Exact opusul a ceea ce are nevoie un copil pentru a crește echilibrat și rezilient.
CITEȘTE ȘI: 10 fraze dăunătoare pe care părinții nu ar trebui să le spună copiilor lor
Ce spun specialiștii despre refuzul copiilor
Pentru părinți, un copil care refuză constant poate părea încăpățânat sau manipulator. Dar Margolin și Gallant atrag atenția că aceste comportamente sunt, de fapt, semne de dezvoltare sănătoasă. Independența, testarea limitelor și exprimarea voinței proprii sunt etape firești, prin care orice copil trece.
Este important să ne amintim că micuțul nu este „rău”. El explorează granițele dintre ce își dorește și ce i se permite, iar asta face parte din procesul de creștere.
Ce poți face în loc de „Plec fără tine”
Psihologii propun alternative blânde și eficiente, care nu pun în pericol sentimentul de siguranță al copilului.
Validează emoțiile și menține limita
Spune-i copilului că înțelegi cât de greu îi este: „Știu că vrei să te mai joci și e dificil să pleci acum.” În același timp, rămâi ferm: „E timpul să mergem.” Această combinație îl face să se simtă ascultat, dar și să înțeleagă că regula rămâne valabilă.
Oferă-i posibilitatea de a face o alegere
Copiii mici acceptă mai ușor atunci când simt că au un cuvânt de spus. Îi poți oferi două opțiuni simple: „Vrei să mergi pe jos sau să te iau în brațe? Alegerea e a ta.” În ambele cazuri, scopul se atinge, dar copilul simte că a participat la decizie.
Dă-i un rol
Tovah Klein recomandă să transformi plecarea într-o „misiune”. De exemplu: „Tu vei purta geanta când plecăm” sau „Tu ești responsabil să închizi poarta.” Aceste mici sarcini dau copilului senzația de importanță și implicare.
Folosește un timer
Un cronometru poate ajuta la tranziția mai lină. Lasă copilul să seteze timerul pentru câteva minute. Când sună, explică-i că jocul s-a încheiat. Apoi ajută-l să strângă o jucărie și conduce-l calm spre ieșire.
Rămâi calmă chiar dacă protestează
Chiar dacă plânge sau se tăvălește, păstrează-ți calmul. Spune-i cu blândețe, dar ferm: „E greu să te oprești din joacă, dar mergem împreună la mașină.” Părintele care rămâne echilibrat îl ajută pe copil să învețe autoreglarea emoțională.
De ce sunt importante limitele
Unii părinți se tem că stabilirea fermă a limitelor îi face prea duri. În realitate, copiii se simt mai siguri atunci când știu că părintele este cel care decide.
„Copiii pot părea că își doresc să facă doar ce vor, dar în adâncul lor se simt mai liniștiți atunci când părintele rămâne la conducere”, explică Tovah Klein.
CITEȘTE ȘI: 6 tipuri de părinți: tu care ești?
Ce se întâmplă dacă ai spus deja fraza ”interzisă”
Poate că ai folosit deja amenințarea „Plec fără tine” și copilul tău s-a speriat. Nu e târziu să repari. „Copiii sunt iertători, iar relațiile părinte–copil au întotdeauna loc pentru reconectare și reparare”, spune Klein.
Cel mai important este să îți recunoști greșeala și să îți ceri scuze: „Îmi pare rău că am spus că plec fără tine. Nu aș face niciodată asta, eram frustrată. Data viitoare te voi ajuta să pleci.” Astfel, copilul învață că și adulții greșesc, dar au responsabilitatea de a repara.
Iată așadar, că, deși fraza „Plec fără tine” poate părea o soluție rapidă pentru a pune capăt refuzurilor, riscul este mult mai mare decât beneficiul. Copiii mici au nevoie să știe că părinții lor sunt o prezență sigură și constantă, indiferent de situație.
