El trebuie sa fie in primul rand determinat sa invete pentru sine, pentru satisfactia sa personala si nu din teama fata de parinti sau pentru a obtine ceva. Ca adult, va intampina momente cand munca sa nu ii va castiga neaparat admiratia celorlalti, sau cand rezultatele se vor vedea mult mai tarziu. In astfel de situatii, el trebuie sa stie sa priveasca lucrurile in perspectiva si sa aiba rabdarea necesara pentru a-si atinge scopurile.
Desigur, pana la o anumita varsta nu va intelege neaparat la ce ii poate ajuta studiul, tocmai de aceea, pentru a-l stimula, o metoda buna este de a-l ajuta sa vada partea interesanta si utila in ceea ce citeste, chiar si cea distractiva. Prin joc, ei vor retine destul de multe informatii esentiale, fara a resimti efortul. Pe de alta parte, un copil care crede ca iubirea oferita de parinti se masoara prin prisma realizarilor sale va ajunge sa aiba o teama exagerata de esec si sa devina o persoana anxioasa.
Sunt multi tineri care atunci cand pleaca de acasa si sunt pe cont propriu si trec prin experienta primului esec mai important, nu stiu deloc sa il gestioneze. Picarea unui examen la facultate, sau respingerea la un program de master sau o bursa, un interviu nereusit pentru un loc de munca sunt evenimente neplacute intr-adevar, dar nu suficient de dramatice pentru a provoca unei persoane echilibrate o adevarata cadere nervoasa.
De aceea nu uitati sa sustineti copilul si atunci cand greseste, sa il lasati sa descopere ce inseamna sa piarda, sa ia o nota proasta si sa incerce sa indrepte lucrurile, fara a-l mustra, ci intrebandu-l care crede el ca a fost motivul pentru care nu a reusit. Pentru ca cel mai important lucru nu este neaparat acela ca a dezamagit, ca nu a obtinut ce a vrut, ci lectia pe care a invatat-o si motivatia dobandita de pe urma acestui lucru.
foto: www.dreambox.com
