Lecții de viață prin lectură: Trei romane grozave în care vârstnicii au rolurile principale

Urmărește A1 pe Discover

Există însă și cărți în paginile cărora își desfășoară activitatea personaje vârstnice, care ne arată că nu doar cei tineri merg în aventuri, își asumă riscuri și au povești interesante de spus. Bătrânețea este o perioadă la fel de frumoasă, magică și literară ca oricare altă etapă a vieții, iar marea literatură îi alocă pagini valoroase.

Poate cel mai cunoscut roman în care personajul principal este o persoană trecută de prima tinerețe este „Bătrânul și marea“, despre care se spune că este ultima operă cu adevărat importantă a lui Ernest Hemingway. Iată și alte cărți cu și despre persoane vârstnice, din care putem învăța adevărate lecții de viață.

1. „Jurnalul secret al lui Hendrik Groen, 83 de ani şi ¼“

Nimeni nu știe cine este misteriosul Hendrik Groen, însă jurnalul său este o ca o ușă deschisă către o lume de multe ori uitată. El are 83 de ani și nu suportă bătrânii, și asta pentru că nu îi plac discuțiile despre boli, văicărelile și poveștile despre cum era odinioară. El locuiește într-un cămin din Amsterdam, dar pentru că are nevoie de servicii ingrijire batrani, acest lucru nu înseamnă că viața lui este plictisitoare. Alături de alți companioni cu un spirit la fel de tânăr ca al lui, Hendrik Groen pune bazele clubului Badanumo („Bătrân, dar nu mort“), organizează diferite activități în afara căminului și încearcă, pe cât posibil, să se bucure de viață.

Toate aventurile lor sunt notate, conștiincios, în jurnal și, cu toate că își mai pierde din prieteni pe parcurs, Hendrik Groen nu se lasă înfrânt de vârstă, oferind astfel cititorilor o lecție despre optimism, ambiție și poftă de viață.

2. „Un bărbat pe nume Ove“

„Un bărbat pe nume Ove“ este romanul care l-a făcut celebru în toată lumea pe autorul acestuia, Fredrik Backman. În 2015, a fost lansat, în cinematografele din Suedia, un film scris și regizat de Hannes Holm, după cartea omonimă.

Toată lumea care îl cunoaște pe Ove știe că este un morocănos, un bătrân care urmează cu îndârjire reguli stricte, căruia îi place rutina și care n-are timp pentru amabilități gratuite cu vecinii. El judecă oamenii în funcție de mașina pe care o conduc, iar impresia generală este că are în jur numai idioți, incapabili să facă nimic singuri.

„Un bărbat pe nume Ove“ este un roman despre relații, stereotipuri și despre cât de importantă este comunicarea între oameni. O carte care reamintește cititorilor că vârstnicii au povești despre vieți trăite din plin, cu experiențe care i-au transformat în cei care sunt în prezent. Romanul lui Fredrik Backman ne poate face să râdem și să plângem de frumusețea, absurditatea și durerea condiției umane.

3. „Fiecare moare singur“

Cartea lui Hans Fallada are la bază o poveste reală, cea a lui Otto și a Elisei Hampel, care, după ce și-au pierdut fiul în război, au decis să lupte împotriva sistemului.

În romanul „Fiecare moare singur“ este prezentată, într-o oarecare măsură, cultura protestului. Cartea lui Fallada subliniază ideea că protestul nu înseamnă întotdeauna să fluturi steaguri și pancarte uriașe în fața unei mulțimi. Mici cărți poștale scrise de mână, plasate, în mod secret, în scări de bloc și în holurile unor instituții, pot avea același efect ca un protest de amploare. Otto și Anna Quangel, personajele principale ale romanului, au distribuit peste 200 de astfel de cărți poștale, în Berlin, după moartea fiului lor. Aceasta a fost forma lor de a denunța regimul nazist și de a face față unei lumi în care chiar și cea mai mică nesupunere înseamnă moarte.

La 65 de ani după ce a fost publicat, romanul lui Fallada a devenit un bestseller internațional, fiind tradus în peste 30 de limbi.

Sursă foto: A. and I. Kruk/ Shutterstock