Potrivit psihologilor, consecințele lipsei de afecțiune din copilărie se manifestă adesea prin câteva trăsături specifice.
Studiile arată că lipsa de afecțiune din copilărie poate avea efecte semnificative și de durată asupra dezvoltării emoționale și psihologice a unui adult. Un studiu publicat în "Journal of Child Psychology and Psychiatry" a arătat că cei care au fost privați de afecțiunea părintească prezintă un risc mai mare de a dezvolta tulburări de atașament, anxietate și depresie în viața adultă. Aceștia pot avea dificultăți în formarea și menținerea relațiilor intime, deoarece nu au învățat să își exprime emoțiile și să răspundă corespunzător la afecțiunea celorlalți. În plus, lipsa de afecțiune poate duce la o stimă de sine scăzută și la un sentiment persistent de nesiguranță și inadecvare.
Într-un alt studiu, publicat în "Development and Psychopathology", cercetătorii au descoperit că lipsa de afecțiune din copilărie este asociată cu modificări neurobiologice care afectează reglarea emoțională și răspunsul la stres. Adulții care au crescut fără afecțiunea necesară prezintă adesea un nivel crescut de cortizol, hormonul stresului. Ceea ce poate duce la probleme de sănătate pe termen lung, inclusiv boli cardiovasculare și tulburări autoimune.
De asemenea, mai pot dezvolta comportamente autodistructive sau de autoizolare ca mecanisme de apărare împotriva durerii emoționale. Astfel, impactul lipsei de afecțiune din copilărie este profund. Și afectează nu doar starea emoțională și relațiile, ci și sănătatea fizică a omului.
Trăsături care demasca lipsa de afecțiune din copilărie
Persoanele care au primit puțină afecțiune în copilărie dezvoltă, în mare parte, următoarele trăsături ca adult. Din fericire, aceste trăsături pot fi gestionate, vindecate și, în cele din urmă, lăsate în trecut. Dar este nevoie de muncă. Iar primul pas este să recunoști în ce fel te-a afectat copilăria ta. Iată așadar, ce trăsături pot manifesta adulții care s-au confruntat cu lipsa de afecțiune în copilărie.
Sunt hiper-independenți
Persoanele care nu au primit suficientă afecțiune în copilărie tind să dezvolte un nivel extrem de independență. Această hiper-independență este un mecanism de apărare, creat pentru a evita vulnerabilitatea și dezamăgirea. În loc să se bazeze pe ceilalți, acești adulți preferă să facă totul singuri, considerând că nu pot conta pe nimeni pentru ajutor sau suport.
Sunt neîncrezători în capacitatea oamenilor de a-i iubi
Adulții care nu au beneficiat de dragoste și afecțiune în copilărie pot avea dificultăți în a crede că sunt demni de iubire. Această neîncredere se traduce printr-o teamă constantă că vor fi respinși sau abandonați de cei apropiați. În relațiile lor, ei pot manifesta comportamente defensive sau pot evita să se implice emoțional, pentru a se proteja de posibile răni.
Lipsa de afecțiune din copilărie îi determină pe adulți să caute mereu validare
Lipsa de afecțiune din copilărie și de recunoaștere poate duce la o nevoie constantă de validare din partea altora la vârsta adultă. Acești oameni pot deveni dependenți de complimente și aprobare externă pentru a se simți valoroși și apreciați. În cazurile extreme, această nevoie de validare poate deveni o sursă de anxietate și poate influența negativ stima de sine.
Se luptă să-și exprime propriile nevoi
Persoanele care au crescut fără afecțiune pot avea dificultăți în a-și identifica și exprima propriile nevoi. Deoarece nu au fost învățați să comunice deschis și să ceară ceea ce au nevoie, acești adulți pot simți că dorințele și necesitățile lor nu sunt importante sau valoroase. Aceasta poate duce la frustrări interne și la relații dezechilibrate, unde nevoile lor sunt adesea ignorate.
CITEȘTE ȘI: Câte tipuri de parenting există și ce înseamnă fiecare
Îi sperie vulnerabilitatea și angajamentele
Teama de a fi vulnerabil și de a se angaja într-o relație profundă este des întâlnită printre cei care nu au primit afecțiune în copilărie. Acești adulți au fost învățați să se protejeze de durere și să evite situațiile în care ar putea fi răniți. Drept urmare, angajamentele pe termen lung și intimitatea emoțională devin surse de anxietate și teamă.
Lipsa de afecțiune din copilărie îi face pe adulți să aibă probleme în a gestiona conflicte
Lipsa de afecțiune din copilărie poate afecta și abilitățile de gestionare a conflictelor la vârsta adultă. Aceste persoane pot reacționa exagerat la critică sau pot evita complet conflictele, de teamă să nu fie respinși sau răniți. Lipsa abilităților de comunicare sănătoasă și de rezolvare a conflictelor poate duce la relații tensionate și nesatisfăcătoare.
Nu se iubesc și nu au încredere în propriile forțe
Poate cea mai gravă consecință a lipsei de afecțiune din copilărie este dificultatea de a dezvolta auto-iubirea și încrederea în sine. Acești adulți au tendința de a se subestima și de a-și minimiza realizările. Fără un fundament solid de afecțiune și suport în copilărie, ei pot lupta să-și găsească valoarea și să aibă încredere în propriile abilități.
În concluzie, lipsa de afecțiune în copilărie poate avea efecte durabile și complexe asupra dezvoltării emoționale și psihologice a unei persoane. Conștientizarea acestor trăsături și căutarea ajutorului specializat pot fi pași importanți în procesul de vindecare și dezvoltare personală.
Cum îți dai seama că micuțul tău ar putea să sufere de ADHD... Adevărul despre părinții care țipă la copii...
