Mononucleoza infecțioasă (boala sărutului): cauze, simptome, tratament și complicații

Urmărește A1 pe Discover

Deși sună romantic, boala sărutului, această infecție virală necesită odihnă și atenție pentru a nu se complica. Virusul care o cauzează este extrem de comun, iar mulți copii sau adolescenți îl contractează fără să își dea seama, boala trecând uneori neobservată sau confundată cu o simplă răceală.

Boala sărutului, cunoscută și ca mononucleoza infecțioasă, este cauzată de virusul Epstein-Barr și se răspândește prin contact apropiat, în special prin salivă. Cel mai adesea, boala se poate transmite prin sărut, dar și prin utilizarea în comun a tacâmurilor sau paharelor. Simptomele includ oboseală accentuată, febră, dureri în gât și ganglioni limfatici umflați, iar recuperarea poate dura săptămâni bune. Deși este mai frecventă în rândul adolescenților și tinerilor adulți, boala poate afecta persoane de toate vârstele.

Ce este mononucleoza infecțioasă

Mononucleoza infecțioasă este o boală virală cauzată de virusul Epstein-Barr (EBV), un membru al familiei virusurilor herpetice. Este cunoscută ca „boala sărutului” deoarece se transmite frecvent prin salivă, dar se poate transmite și prin tuse, strănut sau obiecte contaminate (pahare, tacâmuri).

Este mai frecventă la adolescenți și tineri între 15 și 25 de ani, dar poate apărea și la copiii mici. În cazul acestora, simptomele sunt de obicei ușoare și pot trece neobservate.

Mononucleoza determină o reacție puternică a sistemului imunitar, ducând la inflamarea ganglionilor limfatici, a ficatului și a splinei, precum și la oboseală accentuată și dureri în gât.

Cauzele mononucleozei infecțioase

Principalul vinovat pentru apariția mononucleozei este virusul Epstein-Barr (EBV), extrem de răspândit la nivel global. Aproximativ 90% dintre adulți au fost infectați cu EBV până la vârsta de 40 de ani, mulți fără să fi știut vreodată.

Cum se transmite:

• prin salivă, sărut, folosirea în comun a obiectelor personale (pahare, periuțe de dinți)
• prin contact apropiat precum tuse sau strănut
• mai rar, prin sânge sau transfuzii

După ce virusul intră în organism, el are o perioadă de incubație de aproximativ 4-6 săptămâni. În această perioadă, copilul poate fi deja contagios, chiar dacă nu are simptome.

Simptome de mononucleoză infecțioasă

Mononucleoza infecțioasă se manifestă diferit, în funcție de vârstă. La copiii mici, simptomele pot fi ușoare sau absente, în timp ce la adolescenți și tineri, boala poate fi mai intensă și mai greu de suportat.

Cele mai frecvente simptome:

• oboseală accentuată: copilul este slăbit, fără chef de joacă sau activitate
• febră moderată sau mare, care poate persista câteva zile
• durere în gât intensă, adesea confundată cu amigdalita
• inflamarea ganglionilor limfatici, în special la nivelul gâtului, dar și sub brațe sau în zona inghinală
• amigdale mărite, cu depozite albicioase
• splină sau ficat mărit detectate la controlul medical
• dureri musculare și de cap
• erupții cutanate care apar uneori dacă pacientul primește antibiotice (amoxicilină)

Oboseala poate dura mai multe săptămâni, chiar și după dispariția celorlalte simptome.

CITEȘTE ȘI: Varicela (vărsatul de vânt): simptome, tratament și complicații

Tratamentul mononucleozei infecțioase

Fiind o infecție virală, mononucleoza nu se tratează cu antibiotice, cu excepția cazurilor în care apar suprainfecții bacteriene (de exemplu, o amigdalită asociată). Tratamentul este simptomatic și se bazează pe odihnă și îngrijire la domiciliu.

Repaus

Este extrem de important ca copilul să se odihnească mult, mai ales dacă este obosit sau slăbit. Cât despre activitățile fizice intense, acestea trebuie evitate câteva săptămâni, mai ales dacă splina este mărită (pentru a preveni ruptura).

Hidratare și alimentație

Se recomandă consumul crescut de lichide (apă, ceaiuri, supe), iar alimentația trebuie să fie ușoară, echilibrată și adaptată poftei de mâncare.

Reducerea febrei și durerilor

Se administrează doar antitermice și analgezice precum paracetamol sau ibuprofen.

Îngrijirea gâtului

În principiu, se poate face gargară cu apă sărată sau soluții antiseptice și se recomandă evitarea iritanților precum alimente acide, foarte calde sau foarte reci.

Monitorizarea splinei și ficatului

Medicul poate recomanda efectuarea unei ecografii abdominale pentru a evalua starea organelor interne, iar dacă splina este mărită, copilul trebuie menajat cel puțin 3-4 săptămâni.

Complicații (rare, dar posibile)

Deși majoritatea cazurilor evoluează favorabil, mononucleoza poate avea da unele complicații, mai ales dacă nu este respectat repausul recomandat:

• ruptura splinei, caz în care este necesar prezentarea de urgență la medic
• hepatită ușoară, dacă se constantă creșterea tranzitorie a enzimelor hepatice
• infecții bacteriene secundare precum amigdalita, otita sau sinuzita
• anemie hemolitică sau trombocitopenie din cauza scăderii globulelor roșii sau a trombocitelor
• sindrom de oboseală cronică care poate persista luni întregi

CITEȘTE ȘI: Scarlatina la copii: ce este, cauze, simptome, tratament și complicații

Prevenție

Nu există vaccin împotriva virusului Epstein-Barr, însă anumite măsuri pot reduce riscul de transmitere:

• evitarea folosirii în comun a tacâmurilor, sticlelor și paharelor
• învățarea copilului să se spele frecvent pe mâini
• evitarea contactului strâns cu persoane bolnave
• odihnă și alimentație sănătoasă pentru un sistem imunitar puternic

Deoarece virusul poate rămâne în organism toată viața (în stare latentă), unii oameni pot deveni purtători fără să mai aibă simptome sau să fie contagioși în mod activ.