Adaptarea la diagnosticul de Alzheimer: 3 sfaturi pentru îngrijitori

Urmărește A1 pe Discover

Există însă unele metode care pot să ajute rudele care au în grijă un bolnav de Alzheimer, pentru a se adapta mai ușor la noua situație. În acest fel, îngrijitorii vor putea să-i ofere persoanei dragi toată atenția de care are nevoie.

Informarea corectă

Primul pas pe care trebuie să-l facă rudele este să se informeze cât mai mult despre această boală. În acest fel, vor putea înțelege mai ușor ce se întâmplă cu bunicul sau părintele lor, prin ce stări trece acesta, de ce se comportă într-un anumit fel. Astfel, o discuție cu medicul poate fi de mare ajutor, pentru că astfel vor afla care este evoluția bolii, ce presupune tratamentul în Alzheimer și cum trebuie să reacționeze în diferite situații.

Grupurile de suport sunt o altă soluție la care pot să apeleze îngrijitorii, pentru că astfel au ocazia să învețe din experiența altora, care se confruntă cu provocări similare și pot primi sfaturi utile de la ei.

Stabilirea unor așteptări realiste

Oricât de greu ar fi, este foarte important ca așteptările familiei să fie unele realiste. Chiar dacă la început bătrânul poate să comunice normal și se descurcă singur, peste un timp boala va evolua și atunci el va avea nevoie de ajutor și supraveghere permanente. De aceea, este indicat ca familia să stabilească din timp la ce soluții va recurge atunci când starea bolnavului se va agrava foarte mult. În acest fel, poate fi conceput un plan de îngrijire pentru ultimul stadiu al bolii.

O soluție poate fi angajarea unei infirmiere cu experiență, care să locuiască împreună cu bolnavul și să-i fie mereu alături, inclusiv noaptea, dacă este nevoie. Cea mai bună alegere însă, în această situație, este internarea bătrânului într-un centru specializat, unde există personal calificat pentru îngrijirea bolnavilor de Alzheimer.

Într-un cămin de bătrâni cu servicii premium, rezidentul poate fi îngrijit mult mai bine ca acasă, va fi consultat zilnic de către un medic și va beneficia și de alte serviciile medicale, în funcție de nevoile sale (kinetoterapie, fizioterapie, recoltare analize, consultație din partea unui medic specialist etc).

Adaptarea la schimbările de comportament

Cea mai dificilă perioadă este atunci când boala evoluează și bătrânul nu mai poate să comunice normal. În plus, este posibil să apară și schimbări în comportamentul lui. Este important însă ca îngrijitorii să înțeleagă de ce se întâmplă asta și să nu devină agitați sau nervoși. Ei trebuie să știe că bătrânul nu vrea să se poate urât, că este doar efectul bolii și, prin empatie și blândețe, vor reuși să se apropie de el și să-l facă să se simtă în siguranță.

Apoi, îngrijitorii trebuie să învețe cum să comunice cât mai simplu și mai eficient cu bătrânul. Iată câteva trucuri, care vor fi cu siguranță de mare ajutor:

• Să pună câte o singură întrebare, nu mai multe deodată
• Să-i spună bătrânului pe nume
• Să se prezinte ori de câte ori este nevoie, atunci când bolnavul nu-i mai recunoaște
• Să nu vorbească prea repede
• Să pună întrebări închise, la care răspunsul să fie DA sau NU
• Să explice cu răbdare atunci când bătrânul nu înțelege o informație, să folosească alte cuvinte
• Să repete o informație ori de câte ori este necesar
• Să evite informațiile care îl pot supăra pe bolnav
• Să-i atragă atenția bătrânului prin gesturi și atingeri.

Prin urmare, îngrijirea unei persoane cu Alzheimer este o sarcină dificilă, dar nu imposibilă. Aplicând recomandările prezentate în acest articol, familiei îi va fi mai ușor să înțeleagă prin ce trece bolnavul și se va adapta mai bine la noua situație, astfel încât să-i poată oferi persoanei dragi cea mai bună îngrijire posibilă.