Botoxul, între uz medical și uz cosmetic. Când și cum se folosește corect

Botoxul este mai cunoscut pentru utilizarea sa cosmetică, dar are o istorie îndelungată ca tratament medical. De altfel, toxina botulinică a fost studiată și administrată inițial în scopuri terapeutice. Ea este folosită de zeci de ani pentru tratarea unor probleme care afectează nervii și mușchii. Cercetătorii au observat mai târziu că injectarea botoxului poate reduce ridurile.

Deși a fost adesea în centrul unor controverse din cauza posibilelor complicații, procedura este sigură atunci când se utilizează produse autorizate și este efectuată de medici calificați.

Ce este botoxul și cum acționează

Botoxul sau toxina botulinică tip A este un medicament derivat dintr-o neurotoxină produsă de bacteria Clostridium botulinum. Aceeași toxină provoacă un tip de toxiinfecție alimentară numită botulism, dar formele purificate utilizate în cabinetele autorizate respectă standardele de control medical, potrivit medicilor Mayo Clinic. În general, toxinele bacteriene folosite în scop medical nu sunt dăunătoare atunci când sunt utilizate corect.

Injecțiile cu botox acționează prin blocarea semnalelor nervoase care transmit mușchiului comanda de a se contracta. Când aceste semnale sunt întrerupte, mușchiul vizat se relaxează sau chiar devine paralizat temporar. Tratamentele cu botox sunt benefice atât în scop cosmetic, cât și medical.

Ce indicații are pentru uz cosmetic

Botoxul cosmetic este utilizat pentru atenuarea ridurilor și liniilor fine, prin relaxarea mușchilor faciali responsabili de formarea acestora. Rezultatul este un aspect mai neted al pielii.

Injectările cu botox nu estompează toate tipurile de riduri. Ele sunt eficiente pentru cele dinamice, care apar din cauza contracțiilor musculare, dar nu și pentru cele statice, care sunt vizibile și în repaus. Ridurile statice sunt cauzate de pierderea progresivă a volumului facial, colagenului și elastinei. Ele apar în zone precum pomeții și bărbia.

Botoxul are indicații aprobate pentru:

• ridurile orizontale de pe frunte
• ridurile care apar între sprâncene, deasupra nasului (liniile de încruntare)
• ridurile de la colțurile ochilor (cunoscute ca „laba gâștei”)
• ridurile care se formează deasupra buzei superioare (peribucale)
• ridurile de pe gât

Tratamentul cu botox este minim invaziv și are avantajul unui timp redus de recuperare.

Citește și: Mituri și adevăruri despre tratamentul cu botox

Ce indicații are botoxul pentru uz medical

Botoxul medical conține același ingredient activ, toxina botulinică tip A, pentru a trata o gamă variată de afecțiuni. Este aprobat de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) pentru mai multe utilizări terapeutice:

• Spasme cervicale. În această afecțiune dureroasă, mușchii gâtului se contractă involuntar, determinând răsucirea sau înclinarea capului într-o poziție anormală. Boala este cunoscută și sub numele de distonie cervicală.
• Alte spasme musculare. Paralizia cerebrală, scleroza multiplă și alte tulburări ale sistemului nervos pot cauza contracții necontrolate ale membrelor pe care botoxul le poate ține sub control. De asemenea, poate fi util în blefarospasm, o afecțiune în care mușchii din jurul ochilor se contractă involuntar și determină clipit frecvent.
• Strabism. Alinierea incorectă a ochilor este cauzată de o lipsă de coordonare a mușchilor oculari. Injectarea cu botox corectează acest defect prin relaxarea mușchilor oculari hiperactivi și restabilește echilibru vizual.
• Migrene cronice. Botoxul injectat în anumite grupe de mușchi din zona capului și a gâtului pot diminua frecvența și intensitatea migrenelor prin reducerea tensiunii musculare. Este recomandat în special persoanelor care au dureri de cap mai mult de 15 zile pe lună. Pentru menținerea efectului, injectările se repetă, de regulă, la fiecare trei luni.
• Hiperhidroză (transpirație excesivă). Botoxul este utilizat și pentru reducerea transpirației abundente, care apare chiar și fără efort fizic sau temperaturi ridicate.
• Vezică hiperactivă. Botoxul este eficient și în tratarea incontinenței urinare cauzate de contracțiile excesive ale vezicii. Injectarea cu botox ajută la relaxarea mușchilor vezicii și la recăpătarea controlului urinar.

Deși nu tratează definitiv aceste afecțiuni, botoxul poate schimba viața pacienților care se confruntă cu activitate musculară excesivă sau necontrolată.

Botoxul în tratamentul durerii

Mulți medici recomandă botoxul și pentru gestionarea durerii, potrivit centrului medical Cleveland Clinic, din SUA. El blochează semnalele nervoase care controlează contracțiile musculare, ceea ce duce la relaxare musculară și la oprirea sau amânarea temporară a semnalului dureros.

Injectările cu botox pot fi eficiente într-o varietate mare de dureri:

• dureri de spate precum cele cauzate de herniile de disc
• dureri cauzate de sindromul piriform
• sindromul dureros miofascial sever
• dureri pelvine (nevralgia pudendală)
• nevralgia post-zona zoster
• durerea din sindromul de tunel carpian
• dureri articulare
• neuropatie periferică

Cât durează efectul botoxului

După tratament, majoritatea persoanelor observă primele efecte în jurul zilei a treia sau a patra, iar rezultatele finale devin vizibile în decurs de 10-14 zile de la injectare.

Efectul botoxului se menține, de obicei, între 3 și 6 luni. După această perioadă, toxina își pierde eficiența, mușchii își recuperează mobilitatea, iar ridurile sau probleme precum migrenele și transpirația excesivă pot reveni.

Pentru a menține rezultatele, sunt necesare injectări suplimentare. Medicul va stabili frecvența optimă a injecțiilor, în funcție de afecțiunea tratată și de reacția individuală la tratament.

Ce riscuri are injectarea cu botox

În general, tratamentele cu botox nu prezintă riscuri atunci când sunt efectuate de un specialist calificat, care apreciază corect dozele și folosește tehnica de injectare adecvată. Înainte de procedură, este important să se realizeze o evaluare a istoricului medical și a eventualelor contraindicații, precum alergii sau afecțiuni neuromusculare.

Dacă injectarea nu este efectuată corect (în zone greșite sau în doze prea mari), procedura poate avea rezultate nedorite și poate provoca daune. Posibilele efecte secundare și rezultate nedorite includ:

• durere, umflături sau vânătăi la locul injectării
• dureri de cap sau simptome asemănătoare gripei
• căderea temporară a pleoapelor sau sprâncene asimetrice
• zâmbet strâmb
• salivare excesivă
• ochii apoși sau uscați
• infecții la locul injectării

În cazuri rare, toxina botulinică se poate răspândi dincolo de zona tratată și poate afecta mușchi sau organe din alte părți ale corpului, provocând simptome neașteptate. Contactează medicul imediat dacă observi oricare dintre următoarele simptome la câteva ore sau săptămâni după procedură:

• slăbiciune musculară
• probleme de vedere
• dificultăți la vorbire sau înghițire
• probleme respiratorii
• reacții alergice (erupții, mâncărimi sau șoc anafilactic în cazuri extreme)
• pierderea controlului vezicii urinare

Tratamentele cu botox nu sunt recomandate în timpul sarcinii și în perioada alăptării.

În ultimii ani, au existat numeroase probleme legate de utilizarea botoxului contrafăcut sau administrat necorespunzător. Recent, pe rețelele de socializare a apărut un trend îngrijorător: tot mai multe persoane încearcă să se injecteze singure acasă cu botox. Fenomenul este alimentat de tutoriale online și de vânzarea de substanțe neautorizate.

Botoxul este un medicament care necesită cunoștințe riguroase despre dozaj, punctele de injectare și monitorizarea eventualelor efecte adverse. Folosirea unui produs contrafăcut sau injectarea incorectă poate duce la complicații serioase, cum ar fi infecții, paralizie temporară a mușchilor, reacții alergice sau deformări estetice.

Pentru a evita consecințele grave ale autoadministrării, se recomandă ca procedura să fie efectuată exclusiv de medici certificați, în clinici autorizate.

Citește și: Peptide vs. retinol. Care e mai eficient împotriva ridurilor?

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.