Ce este vaccinul antigripal. Ce conține și cât e de sigur, potrivit medicilor

Calea către primul vaccin antigripal a fost deschisă în anii ’30, când cercetătorii britanici Wilson Smith, C.H. Andrewes și P.P. Laidlaw, de la Institutul Național de Cercetare Medicală din Londra, au reușit să izoleze și să identifice virusul gripal. Până atunci, se credea că gripa era cauzată de o bacterie.

Câțiva ani mai târziu, cercetătorii Thomas Francis și Jonas Salk, de la Universitatea din Michigan, au creat primul vaccin antigripal inactivat. Serul a fost testat pentru siguranță și eficacitate pe militarii din armata SUA, iar în 1945 a fost aprobat pentru utilizare pe scară largă, conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Era începutul unei noi ere în prevenirea gripei și primul pas către programele de vaccinare în masă care aveau să urmeze.

De la primele formule experimentale și până la versiunile moderne de astăzi, vaccinul antigripal a generat controverse și îngrijorări. De exemplu, programul de vaccinare a populației din SUA a fost întrerupt în 1976 după ce au fost raportate 362 de cazuri de sindrom Guillain-Barré, o tulburare neurologică rară.

De asemenea, în 2005, au existat îngrijorări legate de posibile efecte secundare severe precum autismul la vaccinurile cu tiomersal, un conservant care conține mercur. Deși studiile au demonstrat că dozele mici utilizate în vaccinuri nu produc reacții adverse grave, majoritatea serurilor actuale nu mai conțin acest ingredient.

Cele mai frecvente efecte secundare ale tiomersalului din vaccinuri sunt reacțiile locale precum roșeața și umflarea la locul injectării, potrivit Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) din SUA. Deși rar, unele persoane pot fi alergice la acest conservant.

Ce conțin vaccinurile antigripale

Vaccinurile disponibile în România pentru acest sezon gripal conțin fie virusuri inactivate (sau fragmente de virus), fie virusuri vii atenuate. Ambele categorii stimulează sistemul imunitar să producă anticorpi specifici împotriva virusurilor gripale, dar există câteva diferențe între cele două.

Vaccinul antigripal cu virus inactivat

• Virusurile inactivate nu se pot multiplica în organism și, prin urmare, nu pot cauza infecții gripale.
• Vaccinurile cu virus inactivat sunt sigure pentru majoritatea persoanelor începând cu vârsta de 6 luni, inclusiv pentru cele imunodeprimate.
• Majoritatea vaccinurilor injectabile disponibile în prezent conțin virus inactivat.

Vaccinul antigripal cu virus viu atenuat

• Se administrează pe cale nazală, sub formă de spray.
• Virusul viu atenuat se multiplică în nas, simulează infecția naturală și declanșează un răspuns imun local, protejând căile respiratorii superioare - poarta de intrare a virusurilor.
• Virusul se poate elimina prin secreții nazale o perioadă de una-două săptămâni de la administrarea vaccinului. Riscul de transmitere către persoanele cu imunitate scăzută este extrem de redus, dar nu complet absent.
• Un studiu din 2009 a arătat că oferă o protecție mai bună copiilor, dar cercetările ulterioare nu au confirmat un avantaj față de vaccinurile injectabile, potrivit WebMD.
• Nu este recomandat după vârsta de 49 de ani, deoarece răspunsul imun este mai slab și nu oferă o protecție optimă. Vaccinul injectabil cu virus inactivat are o eficiență mai ridicată după această vârstă.
• La unele persoane, poate declanșa simptome similare gripei sau reacții mai intense. Din acest motiv, nu este recomandat femeilor însărcinate, persoanelor cu imunitate scăzută, copiilor sub 2 ani, copiilor și adolescenților cu astm sever sau wheezing activ, precum și copiilor între 2 și 17 ani care urmează un tratament cu aspirină.

Pe lângă virusurile inactivate sau cele vii atenuate, vaccinurile antigripale conțin și alte ingrediente care contribuie la siguranța și stabilitatea serului, iar unele pot crește răspunsul imun. Cele mai folosite sunt:

• Stabilizatori precum zaharuri (sucroză, sorbitol) sau gelatină. Aceștia au rolul de a menține eficiența vaccinului pe durata depozitării și transportului. Gelatina se regăsește doar în compoziția vaccinului antigripal nazal. Alergia la gelatină, deși rară, poate contraindica acest vaccin.
• Adjuvanți precum MF59, un amestec de particule grase (emulsie de squalen). Au rolul de a crește răspunsul imun, astfel încât organismul să producă mai mulți anticorpi împotriva virusului gripal. Vaccinurile care conțin acest adjuvant sunt recomandate în special persoanelor vârstnice sau cu imunitate scăzută.
• Săruri precum fosfatul dipotasic, fosfatul dihidrogen de potasiu, clorura de magneziu hexahidrat, clorhidratul de arginină și glutamatul monosodic monohidrat (MSG). Rolul acestor săruri este de a menține pH-ul optim al vaccinului.
• Apă pentru preparate injectabile. Folosește ca bază lichidă pentru vaccin și permite administrarea injectabilă.

La aceste componente ale vaccinurilor antigripale se adaugă și diverse reziduuri din procesul de fabricație, cum ar fi:

• Proteine de ou. Virusurile gripale inactivate sunt cultivate în ouă fertilizate de găină, unde se multiplică. Ulterior, producătorii separă virusurile de ou și le includ în ser, conform Medical News Today. Ca urmare, vaccinul poate conține proteine din ou, dar în cantități foarte mici, care nu îl contraindică persoanelor cu alergii la ouă.
• Antibiotice. Sulfatul de kanamicină sau de neomicină sunt folosite în timpul procesului de producție a vaccinurilor pentru a preveni contaminarea cu bacterii în timpul cultivării virusului în ouă sau celule. În vaccinul finit, cantitățile rămase sunt extrem de mici.
• Formaldehidă. Este folosită pentru inactivarea virusului (transformarea virusului viu în virus inactiv) și pentru a neutraliza proteinele reziduale. În doze mari, formaldehida este toxică și potențial letală, însă cantitățile rămase în vaccinul final sunt foarte mici și inofensive.

De ce trebuie să ne vaccinăm în fiecare sezon gripal

Virusul gripal se modifică de la un sezon gripal la altul, motiv pentru care imunitatea dobândită în sezonul anterior prin vaccinare sau infectare nu garantează protecție împotriva noilor tulpini care apar în sezonul următor.

Vaccinul antigripal este revizuit și adaptat anual pentru a oferi protecție optimă. Organizația Mondială a Sănătății monitorizează constant tulpinile de gripă care circulă în emisfera nordică și sudică. Prin intermediul unei rețele numite Global Influenza Surveillance and Response System (GISRS), analizează tulpinile de virus gripal detectate la oameni și animale, evaluează cât de frecvent circulă și urmărește noile mutații ale virusului și tulpinile cu potențial pandemic.

Pe baza acestor date colectate de la sute de laboratoare din întreaga lume, experții OMS recomandă pentru fiecare sezon gripal includerea în vaccinurile sezoniere a 3 sau 4 tulpini care se așteaptă să circule în sezonul următor în emisfera nordică, respectiv sudică.

Există patru tipuri de virusuri gripale: A, B, C și D. Virusurile de tip A și B sunt cele care cauzează epidemii sezoniere de gripă în fiecare iarnă. Virusul A suferă mutații mai frecvente și poate declanșa pandemii.

În ultimii ani, vaccinurile antigripale au avut în compoziție patru tulpini (tetravalente):

• Două tulpini de tip A. Virusul A are două subtipuri principale întâlnite la oameni: H1N1 și H3N2. Acestea pot avea mai multe variante genetice de la un an la altul.
• Două tulpini de tip B. Virusul B se împarte în două linii: Victoria și Yamagata.

Pentru că linia B Yamagata nu a mai fost detectată în circulație din martie 2020, OMS a recomandat pentru sezonul gripal 2025-2026 din emisfera nordică o formulă de vaccin cu trei tulpini (trivalent): două tulpini de tip A și o singură tulpină de tip B.

Compoziția vaccinurilor recomandate pentru sezonul 2025-2026 include:

A/Victoria/4897/2022 (H1N1)pdm09

A/Croatia/10136RV/2023 (H3N2)

B/Austria/1359417/2021 (linia B/Victoria)

Citește și: Diferența dintre răceală și gripă. Cum deosebim cele două afecțiuni respiratorii

Cât de sigur este vaccinul antigripal

Vaccinul antigripal nu este lipsit de efecte adverse, însă riscurile sunt mult mai rare decât complicațiile provocate de gripă. Beneficiile vaccinării depășesc cu mult riscurile, conform Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC).

În general, reacțiile adverse sunt localizate și ușoare. Acestea apar mai frecvent la copiii care nu au fost expuși anterior vaccinului sau virusului, comparativ cu adulții.

Reacțiile adverse comune (care apar la mai puțin de 1% dintre cei care primesc serul) la vaccinul cu virus inactivat includ:

• durere, sensibilitate, roșeață și/sau umflare în jurul locului injectării
• febră de scurtă durată (1-2 zile), care poate fi mare (>39,0°C) la copii
• oboseală de scurtă durată (1-2 zile)
• dureri musculare (1–2 zile)

Reacțiile adverse mai rare (<1/1000) pot include urticarie și convulsii febrile la copii. Foarte rar, poate apărea anafilaxia - o reacție alergică severă și bruscă care poate pune viața în pericol dacă nu este tratată imediat.

Pe de altă parte, gripa poate provoca complicații mult mai grave, printre care pneumonie, infecțiil ale urechilor și sinusurilor, miocardită (inflamație a mușchiului inimii), pericardită (inflamație a membranei care învelește inima), evenimente cardiovasculare sau cerebrovasculare severe, septicemie și chiar deces. Aceste riscuri arată că este mult mai sigur să te vaccinezi antigripal în fiecare an decât să rămâi vulnerabil în fața bolii.

Citește și: Vaccinul antigripal, gratuit pentru anumite categorii de români. Ministerul Sănătății îndeamnă populația să se vaccineze

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.