Scarlatina, boală frecventă în grădinițe și școli. Cum o recunoști

• Marele Premiu de Formula 1™ al Braziliei e online exclusiv în AntenaPLAY! Vezi cursele în perioada 1 - 3 noiembrie 2024!
• Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite începe din 17 noiembrie, numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY

Scarlatina la copii - cauze, simptome, tratament. Ce este, cum arată scarlatina și cum o diferențiem de alte afecțiuni ce implică erupții ale pielii.

Scarlatina este una dintre bolile pe care copiii aflați în colectivitate le fac în mod frecvent. Cum recunoști scarlatina, asta este una dintre întrebările pe care părinții și le pun în mod frecvent.

Scarlatina este o boală eruptivă infecto-contagioasă și este considerată una dintre bolile copilăriei, alături de varicelă și alte afecțiuni eruptive. Scarlatina este provocată de streptococul beta-hemolitic de tip A, dar numai de anumite tulpini toxigene ale acestuia. Așadar, nu toate serotipurile acestui streptococ sunt implicate, ci numai cele care produc toxina eritrogenă, restul, de cele mai multe ori, cauzează simple angine streptococice.

Scarlatina este mai frecventă în cazul copiilor de până în zece ani și, potrivit specialiștilor, băieții sunt mai afectați decât fetele.

Pentru scarlatină nu există vaccin. În urmă cu un secol, aceasta era o cauză importantă de deces în rândul copiilor. Astăzi însă poate fi aproape inofensivă, dacă boala este diagnosticată la timp și tratamentul este corect administrat.

Cum scarlatina este o boală contagioasă, persoanele afectate chiar și cu forme ușoare ale acesteia trebuie să urmeze cu strictețe tratamentul și să stea în repaus la domiciliu.

Cum recunoaștem scarlatina - simptome

Spre deosebire de varicelă, rubeolă, rujeolă și oreion, scarlatina este provocată de o bacterie - treptococul beta-hemolitic de tip A - și nu de un virus. Iată care sunt cele mai frecvente simptome ale scarlatinei:

• Scarlatina debutează brusc cu febră mare, care poate atinge valori de 39-40°C, dureri în gât și, posibil, vărsături
• Copilul refuză mâncarea, are dureri la înghițit. Ganglionii de sub bărbie și din părțile laterale ale gâtului sunt inflamați și dureroși la pipăit.
• Limba suportă diverse modificări- în prima zi aceasta prezintă un depozit alb, în a doua zi se descuamează dinspre margini spre bază, în a treia zi are vârful descuamat, în a patra zi e descuamată total și capătă un aspect ”ca de zmeură”.
• Erupţia caracteristică, numită şi exantem, apare la aproximativ 12-48 de ore de la apariţia febrei. Iniţial, apare la nivelul gâtului şi se extinde spre torace şi extremităţi. Erupția este reprezentată de bubițe mici roșii, aspre la pipăit și nepruriginoase - adică fără mâncărime.
• Pe față, persoana infcetată prezintă paloare în jurul nărilor și gurii, în contrast cu roșeața pomeților.

Cauzele apariției scarlatinei

Infecțiile ce duc la scarlatină apar mai ales în sezonul rece, toamna târziu, iarna şi primăvara. Afecțiunea apare în focare familiale şi de colectivitate, unde nu sunt respectate regulile de igienă corespunzătoare.

Calea de transmitere este aerogenă, prin picăturile de salivă împrăștiate în aer în timpul vorbirii, strănutului, râsului sau contactul direct cu obiectele contaminate.

Poarta de intrare este cel mai frecvent faringiană, dar există situaţii rare când infecţia pătrunde în organism pe cale cutanată sau conjunctivală. Aglomeraţia şi măsurile de igienă deficitare sunt principalele cauze ale apariţiei bolii Sursa infecţiei este bolnavul de scarlatină sau de angină streptococică şi purtătorii asimptomatici de streptococi.

Diagnosticare

Pentru a confirma că este vorba despre scarlatină se recomandă efectuarea unui exudat faringian cu scopul de a identifica streptococul beta-hemolitic de grup A. Exudatul se recoltează dimineața, înainte de a mânca și a spăla dinții, înainte de începerea tratamentului.

De asemenea, copilului i se fac teste de urină, prin examene de laborator ce se fac la începutul bolii și apoi săptămânal.

Analiza ASLO- cea care măsoară nivelul anticorpilor antistreptolizin - nu are relevanță în faza acută a bolii, deoarece anticorpii se fac în timpul infecției, cresc progresiv, în săptămânile 4-5 având valoare maximă. Important de reținut este că menţinerea crescută a titrului ASLO după acest interval exprimă evoluţia către sindrom poststreptococic sau către complicaţii tardive.

Tratament

Tratamentul pentru scarlatină poate fi stabilit doar de medic, după confirmarea diagnosticului. Scarlatina este tratată prin administrarea de antibiotice (penicilină, eritromicină), regim alimentar cu un nivel crescut de lichide și prin odihnă.

Complicații în cazul scarlatinei

Este foarte important ca diagnosticul să fie pus la timp și să urmeze tratamentul corect, recomandat de medic. Complicațiile care apar pot fi pneumonii, abcese pulmonare, micardită, hepatita toxică, nefrita (inflamația rinichilor) , meningita , encefalita, artrita, reumatismul articular acut şi subacut.

Surse: mayoclinic.org; reginamaria.ro