Cand eritrocitele, adica globulele rosii, isi incheie rolul, se retrag in splina ca sa moara. Splina este un cimitir al globulelor rosii. In splina sunt prelucrate eritrocitele moarte si ramasitele sunt trimise in sangele circulant. O marire a splinei scade numarul de limfocite (globule albe), cele care lupta cu infectiile.
Uneori, splina nu-si mai indeplineste rolul de recirculare a trombocitelor, cele care sunt responsabile de coagularea, de fluiditatea sangelui. Prin urmare, e de evitat o eliminare a splinei. Se intampla ca acest organ sa sufere un traumatism, o lovire grava in urma unui accident. Dar si in aceste conditii, chirurgul trebuie sa mediteze ce interventie e necesara pentru a conserva o parte a splinei, necesara in indeplinirea rolurilor explicate mai sus. Fiindca ea face parte din armata de aparare a organismului, din lantul imunitar.
Medicina a clasificat afectarea splinei in cinci stadii de gravitate. In stadiile 1-3 intinse de la leziuni de suprafata pana la leziuni in „carnea” organului, vasele nefiind afectate. In aceste stadii, splina nu se opereaza, pacientul este supravegheat, este reechilibrat. Organismul repara organul, lipeste splina rupta.
In stadiul 4 exista o leziune si la vase. Chirurgul scoate doar partea de splina care sangereaza. Restul splinei se conserva, pentru a indeplini functia de imunitate. Daca traumatismul e mare, deci in stadiul 4 nestapanit si in stadiul 5, splina se scoate si este prelucrata de chirurg. Se taie fasii din splina care nu e afectata, se maruntesc in cuburi si aproximativ 40% din masa splinei astfel prelucrata se implanteaza inapoi in abdomen, in prapore. Este un autoimplant care prinde. Astfel, splina implantata din nou isi indeplineste rolurile. Uneori, splina se mareste. De vina pot fi mai multe nereguli, un chist hidatic in splina, un abces in splina (o infectie localizata in splina ca un furuncul) sau un TBC la splina.
Citeste si Jurnalul
FOTO: adelaidenaturalhealth.com.
