Am mancat in a doua seara de Palermo un peste gustos, simplu facut, asa cum ii sta bine unui peste proaspat de calitate. Facut pe grill de carbune, in fata restaurantului, platoul nostru de grill de peste a fost compus dintr-o felie de peste spada (peste simbol al sicilienilor), doua macrouri (sau doi macroi, cum se zice oare? :) ), o dorada, doi calamari medii si patru creveti mari. In sos usor de lamaie si cu patrunjel. Ne-am infipt tovaraseste mainile in macrou si in dorada, ca si in creveti, am savurat delicatetea si gustul usor dulceag al pestelui spada si am dat un pret excelent pe aceasta portie de doua persoane, €15.
Intr-o frumoasa si insorita carciumioara din Mondello, orasel mic aflatla 10 km de centrul Palermo, locul preferat de plaja al orasenilor de aici, am mancat foarte, foarte bine fructe de mare. Si am inceput cu aricii de mare, pe care acum i-am degustat prima oara, dupa ce le daduseram tarcoale si in Maroc, anul trecut. Proaspeti, culesi din apa in ziua respectiva, si tinuti intr-o uriasa lada chiar langa mesele clientilor, au costat €6 portia de 12 arici de mare. Si ne-au placut mult. Pentru cine nu a mai mancat, se face asa: ariciul se taie pe din doua (se aduce direct spart la masa, dar acest proces s-a facut la 2 metri de masa noastra), iar carnita se afla in interior, pe peretii din interior. Consistenta este aceea de icre mai tari. Moi insa ca textura generala, cu gust puternic marin, usor sarati. Noua ni s-au adus lingurite mici de plastic pentru a "curata" ca la carte carnita, iar un chelner experimentat ne-a recomandat sa dam apoi cu miezul de paine pe peretii interiori, pentru a curata si zeama ramasa. Excelenti au fost!
Tot aici, in acest restaurant specializat pe peste si de fructe de mare, am servit un risotto marinara consistent, proaspat facut, cu o aroma placuta de vin alb si cu scoici proaspete si pulpa de rosii. Iar Dora a incercat pui de caracatite si calamari prajiti.
Apoi, in cel mai bun restaurant in care am luat masa in Palermo, Ferro di Cavalo, de fapt o trattorie intima si calduroasa sufleteste, cu nu mai mult de 12-14 mese, pline in fiecare seara, unde am mers de doua ori, am luat creveti facuti pe plita incinsa, in sos de ulei de masline, patrunjel, sare si usturoi. Clasic mediteraneean. Si tot aici, o gustare clasica siciliana, polpette di sarde (chiftelute din sardine), facute la cuptor, in sos rosu. Minunate.
In fine, am mai comandat o salata de fructe de mare in Monreale, suburbie din Palermo care gazduieste una dintre cele mai impresionante si mari catedrale ale Siciliei. Salata compusa din caracatita, calamari, scoici, midii, dar si mocovi, patrunjel, usturoi, ulei de masline si multa zeama de lamaie. Reconfortanta, gustoasa, deloc gretoasa.
Si acum pietele de peste: parte componenta a intinselor piete in aer liber care strabat zvelt zeci de strazi din Palermo zilnic, standurile de peste proaspat sunt absolut coplesitoare, prin numar si prin abundenta. Personal, ma intreb si ma ingrijoreaza un pic treaba asta: ce se intampla cu tonele de peste care raman nevandute zi de zi? Fiindca, dragi prieteni, sunt convins ca raman munti de peste nevanduti la final de zi, cantitatea care se pune la vanzare zilnic, in zeci de puncte diferite din oras, fiind uriasa. Dar e treaba sicilienilor acest aspect, insa......parca e prea mare risipa. Preturile sunt si ele mici, in special la ansoa proaspete, la sardine proaspete, pestele spada peste tot se vindea cu €9,99 kilogramul, crevetii erau ceva mai scumpi insa (€15/20 kg). Nu mai trebuie sa spun ca pestele este curatat de solzi in momentul cumpararii, da? Si au oamenii din piete o dexteritate fantastica la curatat pesti....Va ofer acum doar trei poze din pietele de peste, fiindca voi avea un episod special dedicat impresionantelor piete siciliene de mancare in aer liber.
Tot legat de capitolul piete, am avut o dezamagire, recunosc, si ma asteptam la cu totul altceva: as fi vrut sa vad zeci de locuri in care se fac sardine la gratar, fresh, in piete. Auzisem de un loc, in piata Vucciria (care oricum a fost o dezamagire fata de altele nerecomandate in ghiduri), unde seara/noaptea s-ar face asa ceva. Nimic. Ori n-am nimerit noi bine, ori sunt prea putine astfel de locuri, nu stiu. Cert e ca mi-as fi dorit sa ma asez la o masa improvizata si mizera dintr-o astfel de piata si sa bag in mine sardine la gratar, date cu sare de mare. Nu s-a intamplat :( . Din punctul asta de vedere Barcelona si Marocul (Essaouira) au fost niste intamplari minunate.
Sper ca v-a placut episodul despre peste si fructe de mare si va doresc sa ajungeti si sa va plimbati in Palermo printre tarabele de peste si sa stati intr-o trattorie sa mancati peste proaspat la gratar, alaturi de un vin alb prietenos!"
sursa: foodblog.ro
Ai vrea sa citesti si: Jurnal de Sicilia 2: Pizza, la mama ei acasa
Jurnal de Sicilia 1: Cum sa te indragostesti si mai mult de paste
Du-te sanatos... in calatorie! Si intoarce-te la fel!... Hokkaido – miracolul japonez...
